Pe parcursul zilei de 20 octombrie 2024, în Republica Moldova s-au desfășurat concomitent două scrutine: turul I al Alegerilor Prezidențiale și Referendumul Republican pentru modificarea Constituției.
În calitate de observatori internaționali ai celor două scrutine am constituit o echipă mobilă, pentru a putea surprinde procesul electoral dintr-o arie geografică cît mai largă. Am mers astfel, timp de aproximativ 18 ore, în secții de vot din orașele Bălți, Soroca, Orhei și Chișinău, experiența acumulată în aceste locuri fiind în măsură să ne ofere o imagine cît mai cuprinzătoare asupra procedurilor administrative și birocratice, dar și a atmosferei electorale în sens larg.
Secțiile de vot
În toate secțiile în care am fost prezenți ca observatori s-a regăsit un specific al spațiului efectiv în care este organizată secția de vot, acesta nefiind o încăpere bine delimitată, ci mai degrabă un spațiu deschis – fie holuri de instituții (școli, instituții publice) sau, cum a fost cazul secției din Orhei în care am asistat, într-un bar/sală de evenimente. Remarcăm nu doar existența și folosirea unor intrări/ieșiri (altele decît cele principale ale instituției respective) suplimentare, ci și a unui flux uneori constant de oameni (angajați ai instituțiilor respective) care treceau chiar printre cabinele de vot fără a participa efectiv la procesul electoral. Deși nu au existat incidente din acest punct de vedere, personalul secțiilor gestionînd fără probleme această tranzitare ne-electorală a incintei de vot, este important de menționat că secretul votului poate fi afectat printr-o lejeritate prea mare prin care se tratează acest aspect. De altfel, “cabinele” de vot nu sînt nici ele în măsură să ofere un spațiu bine delimitat, ci sînt mai degrabă panouri translucide în spatele cărora alegătorii ștampilează buletinele de vot (ștampilele fiind atașate panoului, nefiind înmînate deci alegătorilor de către membrii comisiei).
O consecință secundară a acestei opțiuni administrative de a avea secții în spații deschise este și imposibilitatea de a asigura o temperatură optimă, în special pentru membrii secției de vot care sînt nevoiți să stea, în multe dintre cazuri, într-un hol neîncălzit corespunzător timp de 18-20 ore.
Componența secțiilor de vot
În comparație cu România, în Republica Moldova componența comisiei electorale a secției de vot este mai numeroasă și în mod evident mai eficientă, fiecare membru avînd sarcini clar delimitate. Rolul Președintelui într-o secție moldovenească este cel de a superviza activitățile electorale și de a ține legătura cu reprezentanții CEC, cea a Vicepreședintelui de a coordona logistic toate operațiunile de pe raza secției, Secretarul înregistrează toate actele primite și emise pe parcursul funcționării secției (precum și a înregistrării datelor de la numărătoarea finală), în loc de un operator de tabletă/laptop (care verifică cărțile de identitate ale alegătorilor cînd intră în secție și le înregistrează digital prezența la vot) sunt doi, iar membrii simpli, care completează listele electorale pe parcursul zilei și înmînează buletinele de vot este de aproximativ 7. Practic o astfel de componență are capacitatea de a gestiona rapid un flux constant de alegători, iar sarcinile juridic-administrative se împart între cele trei roluri de conducere, eficientizînd inclusiv numărarea votului și închiderea procesului electoral.
Ca o notă de subsol, am remarcat o constantă în toate secțiile de vot în care am fost prezenți – peste 90% din personalul secțiilor erau femei.
Amenajarea secțiilor și proceduri de vot
Din multe puncte de vedere, constatăm că întregul proces electoral din Republica Moldova are în vedere în principal alegătorul și crearea unui context agreabil, fără obstacole procedurale care să îi îngreuneze experiența de a-și exercita votul.
1. Pe lîngă cele 3 cabine de vot obișnuite, mai există în fiecare secție și o a patra, accesibilizată pentru persoane în vîrstă (este practic o masă cu un scaun pe care alegătorii se pot așeza să ștampileze buletinul de vot) sau cu deficiențe de vedere, parțiale (pentru care există o lupă) sau totale (este disponibil un șablon de plastic tactil, în Braille, cu numerele aferente pozițiilor la care se află candidații, respectiv opțiunile de vot pe buletin).
2. În plus, ținînd cont de contextul bilingv al Republicii Moldova, dar și de diversitatea etnică și lingvistică din această țară, buletinele de vot au fost disponibile, la cerere, în 6 limbi: română, rusă, ucraineană, găgăuză, bulgară și romani.
3. Deși s-a votat pentru două scrutine, a fost folosită o singură urnă de vot (în secțiile mai mari existînd și urne de rezervă) pentru ambele tipuri de buletine, ușurînd astfel experiența alegătorului, chiar dacă pentru membrii comisiei a implicat un pas procedural suplimentar, de a tria mai întîi buletinele, după deschiderea urnei/urnelor. Tot o singură urnă a fost folosită și pentru votanții care nu s-au putut deplasa la secția de vot (urna mobilă). Pe tot parcursul desfășurării votului, dar și a numărării, în final, a buletinelor, urna a fost filmată de o cameră video.
4. Probabil și datorită atenției internaționale extrem de ridicate asupra alegerilor din data de 20 octombrie, toate secțiile de vot au fost amenajate (și chiar existau afișe descriptive în fiecare secție despre locul pe care trebuie să îl ocupe fiecare participant al procesului electoral) astfel încît observatorii acreditați să fie nu doar primiți fără rezerve, ci chiar să aibă un loc clar desemnat din care să poată urmări fără probleme întreaga desfășurare a activității din secție.
5. Deși nu face parte, încă, din organisme internaționale cu o vastă tradiție electorală, precum Uniunea Europeană, Republica Moldova are un cod electoral. Ceea ce poate fi surprinzător, mai ales în comparație cu România, unde legislația stufoasă și complexă creează un cadru general în care regulile de organizare și desfășurare diferă de la un scrutin la altul, iar acest lucru e în măsură să creeze o oarecare confuzie, dar și dezangajare în rîndul electoratului (precum și motiv de negociere politică constantă care duce la dese și nesfîrșite modificări legislative). Astfel, în Republica Moldova nu doar că problemele electorale românești lipsesc, ci există reguli clare inclusiv despre cine și cînd poate realiza un sondaj de opinie politică (se face doar cu aprobarea CEC), este obligatorie realizarea dezbaterilor între candidați, iar date despre prezența la vot și rezultatele numărătorii se pot urmări în timp real, online, de către oricine, de oriunde s-ar afla pe Glob, pe site-ul CEC.
Dileme și neclarități
În condițiile în care scrutinul prezidențial era organizat în aceeași zi și in aceeași secție cu cel referendar (se foloseau inclusiv aceleași liste electorale, fizice) apărea constant dilema abordării alegătorului de către membrii comisiei electorale referitor la numărul de buletine de vot îmînate – este corect “constituțional” ca alegătorul să primească automat ambele buletine de vot (urmînd ca, în funcție de opțiunea sa electorală, să refuze unul dintre ele, dacă dorește) sau este mai degrabă corect ca alegătorul să fie întrebat inițial dacă dorește să voteze fie doar la unul dintre scrutine, fie la ambele (inducînd astfel posibilitatea ca alegătorul să renunțe, de exemplu, la buletinul de vot pentru referendum – iar validarea în sine a acestui scrutin să fie afectată de o prezență scăzută -, ceea ce poate alegătorul n-ar fi făcut dacă nu era întrebat). Impresia noastră a fost că atunci cînd membrul secției de vot întreba alegătorul dacă votează la ambele scrutine, o făcea strict din rațiuni procedurale, pentru a ușura și clarifica pașii pe care alegătorul trebuie să-i facă (semnarea în lista electorală și înmînarea buletinelor), neținînd cont de conotația politică și electorală pe care acest gest o poate avea. De altfel, aceste situații se regăsesc frecvent în cazuri în care două sau mai multe scrutine se suprapun, iar o eventuală neclaritate a indicațiilor venite dinspre CEC, ca organizator al alegerilor, poate crea astfel de momente de confuzie. În toate secțiile în care am fost prezenți, însă, numărul alegătorilor care votau la ambele scrutine era peste 95% (cum a reieșit și la nivel național), deci constatarea rămîne una de detaliu, fără implicații asupra rezultatului electoral final.
Un aspect semnalat în una dintre secții era lipsa de pe listele electorale a unor cetățeni care în mod efectiv aveau documente doveditoare care să le permită votarea în respectiva secție (pentru a putea vota pe 20 octombrie, un alegător își putea exercita acest drept doar pe raza secției unde era arondat conform vizei de reședință; exista totuși posibilitatea notificării în avans a faptului că nu va putea vota în secția/localitatea unde este arondat, fiindu-i permis astfel să voteze acolo unde locuiește în fapt sau unde se află temporar pe data de 20 octombrie, dar în lipsa unei astfel de notificări votul nu putea fi exprimat decît la secția de reședință). De altfel, listele electorale au reprezentat o problemă la nivel național, ele nefiind actualizate în raport cu numărul real de cetățeni care locuiesc în Republica Moldova (deci prezenți pe listele electorale permanente), ba chiar în secția anterior menționată aceasta fiind mai mare decît la scrutinele precedente. Este neclar cum a fost gestionată lista electorală la nivel de CEC/Guvern, avînd în vedere că referendumul putea fi chiar invalidat din motive de lipsă de cvorum din cauza unei liste artificial/nereal mai mari decît situația demografică curentă din Republica Moldova. În lipsa unei modificări de urgență, această situație se va regăsi și în turul II al Alegerilor Prezidențiale de pe 3 noiembrie, fiind în măsură să afecteze buna desfășurare a procesului electoral din secții unde zeci de alegători trebuie să aștepte, mai mult decît ar fi normal, trecerea datelor lor, manual, în lista electorală suplimentară. De asemenea, inclusiv procentul de prezență la vot, atît pe 20 octombrie, cît și pe 3 noiembrie, este în bună măsură afectat și posibil inautentic în măsura în care listele electorale permanente nu sînt actualizate.
Concluzii și recomandări
Chiar dacă nu au existat incidente majore, ba chiar procesul electoral s-a desfășurat fără impedimente (în condițiile în care și prezența a fost mai mare decît în scrutinele precedente), situația spațiilor deschise în care sînt amplasate secțiile de vot pot reprezenta un factor de risc pentru integritatea procesului electoral, în cazul unui viitor scrutin (posibil chiar turul II de peste două săptămîni) în care comportamentul electoral al alegătorilor, dar și al candidaților, să tensioneze atmosfera generală. În același mod, lipsa unei cabine/spațiu bine delimitat în care alegătorul să ștampileze buletinul de vot fără a-i fi periclitat secretul votului poate fi de asemenea o provocare în contextul unor viitoare alegeri mai disputate.
În plus față de cele de mai sus remarcăm lipsa prezenței permanente a organelor de poliție din incinta secțiilor de vot, care împreună cu sentimentul general de deschidere a procesului electoral oferă o experiență mai puțin formală sau prea riguroasă a experienței alegătorilor. Totodată, cu ocazia acestei runde de alegeri, autoritățile moldovenești au renunțat la aplicarea unei ștampile pe cărțile de identitate ale votanților care să certifice prezența lor la vot; în schimb au primit autocolante pe care erau îndemnați să le lipească pe haine la ieșirea din secție, facînd astfel mult mai vizibil procesul electoral și popularizînd în rîndul cetățenilor care nu au votat încă actul de a se prezenta la vot. Iar în cazul particular al tinerilor care votau pentru prima dată, aceștia primeau în plus o brățară reflectorizantă (într-una din secțiile în care am observat procesul electoral, aceștia erau chiar aplaudați în momentul introducerii în urnă a buletinului/buletinelor de vot). Astfel de mici detalii compun un tablou extrem de primitor al procesului electoral din Republica Moldova și pot reprezenta, împreună cu punctele expuse anterior, exemple de bune practici pentru procedurile electorale din alte țări.