Guvernul Bolojan urmează să își asume răspunderea pe pachetul de măsuri fiscale care ar trebui să redreseze deficitul bugetar și să scoată România din situația economică precară în care a ajuns în ultimii ani.
Cum își angajează Guvernul răspunderea politică în fața Parlamentului, cum este legată aceasta de moțiunea de cenzură, care sunt procedurile, scenariile posibile sau riscurile – sunt câteva dintre întrebările la care vom răspunde în cele ce urmează.
Angajarea răspunderii Guvernului este singurul caz din regimul constituțional românesc actual în care proiectul de lege este adoptat fără a fi dezbătut efectiv: Guvernul obține o lege fără ca Parlamentul, teoretic vorbind, să fi legiferat. Astfel, angajarea răspunderii este o scurtătură la care apelează Guvernul pentru a adopta o lege, însă vine la pachet cu riscuri.
Parlamentul este, potrivit art. 61 alin. (1), singura autoritate legiuitoare. În condiții excepționale, poate opera delegarea legislativă, adică atribuirea competențelor de reglementare către Guvern: anume procedura ordonanței de urgență și cea a asumării răspunderii. Ambele proceduri sunt excepții de strictă interpretare și aplicare și nu afectează competența Parlamentului ca unică autoritate legiuitoare, deoarece acesta are un mecanism strict de control asupra acestor acte normative ale Guvernului.
Ce spune Constituția:
Articolul 114
- Guvernul își poate angaja răspunderea în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședința comuna, asupra unui program, a unei declarații de politică generală sau a unui proiect de lege.
- Guvernul este demis dacă o moțiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declarației de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condițiile articolului 113.
- Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), the draft law prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declarației de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
- În cazul în care Președintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în ședința comună a celor două Camere.
Angajarea răspunderii este o procedură prin care, pentru a face față unor împrejurări deosebite ce reclamă măsuri urgente care ar intra în competența Parlamentului, Guvernul urmărește adoptarea unui program, unei declarații de politică generală sau unui proiect de lege, cu sprijinul majorității parlamentare pe care se întemeiază și în condiții de urgență (pe fast-forward).
În cazul în care Guvernul își asumă un astfel de act, prin conținutul său, acesta poate provoca declanșarea controlului parlamentar, putând avea ca efecte fie producerea unui act de legiferare, fie se ajunge la demiterea Guvernului prin moțiune de cenzură.
Prin angajarea răspunderii sale, Guvernul se expune riscului formulării și adoptării unei moțiuni de cenzură împotriva sa ceea ce are drept consecințe demiterea Guvernului și începerea procedurii pentru numirea un nou Guvern.
Care e procedura?
Guvernul prezintă programul, declarația de politică generală sau proiectul de lege în fața celor două Camere reunite în ședință comună, iar, în termen de 3 zile de la prezentare, se poate formula o moțiune de cenzură.
Scenariul 1:
Dacă în termen de 3 zile se introduce moțiunea de cenzură, iar ulterior este adoptată, Guvernul va fi obligat să demisioneze.
Scenariul 2:
Dacă nu se depune moțiune de cenzură sau dacă, deși depusă, ea este respinsă la vot, proiectul de lege (modificat sau completat, după caz) se consideră adoptat, iar programul sau declarația de politică generală devin obligatorii pentru Guvern.
Lucrurile nu se opresc aici: după ce a fost depus la Secretariatul General al Camerei Deputaților, respectiv, al Senatului, acesta poate fi atacat la Curtea Constituțională. Dacă în termen de 2 zile CCR nu este sesizată, legea se trimite spre promulgare, Președintele, la rândul său putând cere reexaminarea.
Dezbaterea din Parlament își mută astfel atenția de la dezbaterea propriu-zisă a legii (așa cum se întâmplă în procedura legislativă parlamentară obișnuită) la dezbaterea unei problematici politice: demitem sau nu Guvernul pentru că își asumă răspunderea pentru un astfel de proiect?
Ne putem întreba de ce ar apela Guvernul la o astfel de procedură. Ei bine, această procedură simplificată de adoptare a unei legi e avută în vedere în cazul în care adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală (trecând prin Parlament) sau în procedura de urgență (OUG) nu mai este posibilă. Jocul e bine calculat. Dacă ar alege varianta ordonanței de urgență, ulterior, în Parlament, acesta poate să modifice prevederile OUG-ului sau chiar să o respingă (moment din care aceasta nu ar mai produce efecte). Procedura este plină de riscuri, de aceea Guvernul o alege (sau ar trebui să o aleagă) atunci când este sigur pe majoritatea parlamentară și dorește să promoveze extrem de repede o lege pe care o consideră importantă pentru realizarea obiectivelor sale. Asumându-și răspunderea, Guvernul devine pasibil de demitere prin moțiune de cenzură.
Curtea Constituțională s-a pronunțat și ea cu privire la această procedură, statuând că la această modalitate de legiferare trebuie să se ajungă in extremis, doar ,,atunci când adoptarea proiectului de lege în procedură obișnuită sau în procedură de urgență nu mai este posibilă ori atunci când structura politică a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzuală sau de urgență.”
Curtea a stabilit și criteriile esențiale care trebuie îndeplinite ca să fie justificată procedura asumării răspunderii, anume:
– necesitatea ca reglementarea să fie adoptată cu maximă celeritate;
– importanța domeniului reglementării;
– aplicarea imediată a legii rezultate;
Mai mult context
Perioada în care Guvernul și-a angajat răspunderea în fața Parlamentului de cele mai multe ori este perioada 2008-2012. În această perioadă, Guvernul și-a angajat răspunderea asupra unui număr de 16 proiecte de lege, toate depuse în intervalul iunie 2009-decembrie 2011.
În urma angajării răspunderii, împotriva Guvernului au fost depuse un număr de 11 moțiuni de cenzură, dintre care una nu a mai fost dezbătută (proiectul Legii educației naționale) pentru că un număr de parlamentari și-au retras semnăturile, alta nu a mai fost votată, șapte au fost respinse, iar două au fost adoptate. Prima moțiune a fost adoptată pe 13 octombrie 2009, iar a doua a fost adoptată la data de 4 aprilie 2012. Până în prezent, pe lângă cele două moțiuni de cenzură adoptate în perioada 2008-2012, au mai fost adoptate încă două moțiuni de cenzură care au dus la demiterea guvernelor; respectiv la data de 8.06.2017 și la data de 1.10.2019.
Pentru ce își asumă Guvernul răspunderea mai exact?
Pachetul de măsuri fiscale vine ca reacție la deficitul bugetar excesiv, înregistrat de statul român în ultimii ani. Anul trecut, România a încheiat anul cu deficit record de –9,3% din PIB, iar în 2023 deficitul de la final de an a fost de –5,68% din Produsul Intern Brut. Anul acesta, deficitul crește alert de la o lună la alta. La finalul lunii mai, deficitul înregistrat ajungea la –3,39% din PIB, față de –3,41% în aceeași perioadă din 2024.
Cu venituri de 255,99 miliarde lei și cheltuieli de 320,22 miliarde lei înregistrate până la finalul lunii mai a anului 2025, nu numai redresarea economică, dar și respectarea țintei de deficit de –7,05% din Produsul Intern Brut se anunță imposibilă fără adoptarea unui pachet de măsuri complex. Adoptarea acestor măsuri este necesară pentru a evita scăderea ratingului de țară la categoria nerecomandată investițiilor („junk”) și evitarea unei crize economice profunde.
Pachetul de măsuri fiscale pentru reducerea deficitului bugetar urmează să fie publicat în Transparență Decizională, conform declarațiilor prim-ministrului Ilie Bolojan, în decursul zilei de 3 iulie. Până în acest moment, informațiile despre măsurile fiscale au fost disponibile publicului numai prin intermediul presei și a declarațiilor publice ale decidenților. Vom reveni cu o analiză detaliată după publicarea documentului oficial.
Ce presupune pachetul fiscal?
Pachetul include măsuri fiscale care vor fi puse în aplicare de la 1 august 2025, dar și măsuri care vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2026. Aceste măsuri se concentrează atât pe creșterea veniturilor statului, prin majorări de taxe, cât și prin reducerea cheltuielilor.
- Majorarea veniturilor
Principalele măsuri vor presupune costuri de trai mai ridicate pentru români. TVA-ul (Taxa pe Valoare Adăugată) crește pentru toate categoriile de produse. Cota standard de TVA va crește la 21%, iar cotele reduse (în prezent, de 5% și 9%) vor crește la 11%. Toate produsele și serviciile vor deveni mai scumpe de la 1 august.
La cotă redusă (11% TVA) vor rămâne:
- Medicamentele (inclusiv pentru uz veterinar), alimentele, cărțile, lemnele de foc, energia termică, apa;
- Industria HoReCa (Hoteluri, Restaurante, Catering). Totuși, Ilie Bolojan a declarat că în octombrie va fi realizată o analiză asupra încasărilor din acest sector și că serviciile HoReCa ar putea să intre, ulterior, pe cota standard de TVA;
De asemenea, măsurile fiscale presupun creșterea accizelor, ceea ce ar aduce în plus la buget 1,5 miliarde lei în 2025 și 4,9 miliarde în 2026. Vor fi impozitate suplimentar și jocurile de noroc, măsură ce ar avea un impact de 0,6 miliarde în 2025 și 1 miliard în 2026.
Măsurile fiscale își propun și creșterea numărului de contributori la Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Pentru aceasta, vor fi eliminate excepții, iar pensionarii cu pensii peste 3.000 de lei vor plăti CASS de 10% pentru banii ce depășesc această sumă (ex: la o pensie de 4.000 de lei, se vor plăti 10% din diferența dintre 4000 și 3000, adică 10% din 1000 – 100 lei).
Alte măsuri de creștere a veniturilor presupun:
- Majorarea impozitului pe dividende la 16%, începând cu 1 ianuarie 2026;
- Taxarea suplimentară pe profiturile băncilor.
Conform surselor din presă, măsurile de majorare a veniturilor ar trebui să aducă, în plus, la bugetul de stat, 10,6 miliarde lei în 2025, respectiv 44,55 miliarde lei în 2026.
- Reducerea cheltuielilor
Măsurile de reduceri ale cheltuielilor vizează atât cheltuielile de personal din sectorul public, cât și reforme în sistemul public.
Principalele reduceri de cheltuieli vor fi asigurate prin:
- O măsură temporară care vizează plafonarea (lipsa creșterii) pensiilor și salariilor în 2026;
- Creșterea normei didactice cu două ore, atât în învățământul preuniversitar, cât și universitar. Această măsură are rolul de a reduce cheltuielile statului pentru plata cu ora pentru personalul din învățământ.
- Reducerea burselor: vor fi păstrate doar bursele de merit și bursele sociale.
- Reducerea cheltuielilor cu sporurile din sectorul public;
- Reducerea pragului pentru voucherele de vacanță, urmând să fie acordate numai pentru angajații cu venituri brute până în 6.000 lei (de la 1 ianuarie 2026);
- Reducerea personalului pentru autoritățile publice locale;
- Reducerea investițiilor publice, prin realizarea investițiilor eligibile din componenta nerambursabilă a PNRR, în loc de componenta de împrumut.