Cărțile de dezvoltare personală ne învață cum să comunicăm și cum să întreținem relații sănătoase cu oamenii de lângă noi. Dacă ar exista astfel de cărți și pentru interacțiunea dintre cetățeni și autoritățile publice, Norvegia ar fi acel model care ar fi dat drept exemplu de către autori, la secțiunea despre comunicarea dintre parteneri.
Citește despre tot ce am învătat
în vizita noastră exploratorie
Știm că nu orice soluție șablon se potrivește oricui și că statele pot fi pe alocuri precum oamenii, cu experiențe, nevoi și traume proprii. Lucrurile nu-s foarte roz nici în Norvegia (ex: prevalența consumului de droguri în rândul tinerilor), dar fără tăgadă, în unele domenii (ex: educație, democrație), situația e mult mai bună decât la noi. Cooperarea dintre cetățeni și autorități a intrat atât de mult în ADN-ul cetățeanului de rând, încât e văzută ca ceva natural, care ține de cultura și tradiția lor.
Cum se construiesc tradițiile, știm și noi: cu multă muncă, cu oameni consecvenți, dintr-o parte și dintr-alta, care să creadă cu tărie în niște valori pe care le vor da mai departe generațiilor viitoare.
Cooperarea dintre cetățeni și autorități se educă
În Norvegia, cooperarea strânsă, bazată pe consens, este una dintre cele mai importante caracteristici pentru stat și ONG-uri.
Relația strânsă dintre autoritățile publice norvegiene și societatea civilă se observă în multe situații: de la publicarea spre dezbatere a documentelor de interes public, la numeroasele referendumuri care au loc la nivel local (statistici în anexă).
Cele mai sănătoase relații, indiferent despre care legături sociale vorbim, sunt bazate pe încredere reciprocă. Norvegia pare să fi înțeles acest lucru, drept pentru care, după cum arată și studiile, mai mult de 60% dintre norvegieni au încredere în alți oameni, lucru care se observă și în relația acestora cu autoritățile statului.
Spune-mi câtă încredere ai în instituțiile publice ca să pot evalua cât de eficiente sunt programele și politicile guvernamentale – a spus-o, în cuvinte puțin diferite, chiar OECD într-un studiu în care a observat o corelație pozitivă între încrederea cetățenilor în autorități și eficiența măsurilor implementate de acestea.
Departe de noi intenția de a idealiza modelul norvegian, care, cu siguranță, prezintă hibele lui, însă, ca orice țară preocupată de propria sa dezvoltare, România are nevoie de modele care să o inspire. Poate nu e modelul cel mai potrivit pentru noi, dată fiind dezvoltarea istorică diferită, însă cum ne depășim traumele și nefericirile istorice depinde doar de noi.
Credem că aici intervine rolul nostru, al cetățenilor, să ne educăm autoritățile și să le facem să fie conștiente de faptul că încrederea e un lucru extrem de fragil și de faptul că e mai ușor să o distrugi decât să o construiești.
Efortul trebuie depus din ambele părți: noi, cetățenii să comunicăm deschis care sunt nevoile noastre, iar autoritățile să continue să consolideze sau să înceapă să construiască o relație bazată pe încredere, relație fără de care o societate nu ar putea funcționa.
Poate că cea mai importantă lecție pe care ar trebui să o învățăm de la Norvegia e că încrederea ar trebui transformată în politică publică națională.
Încrederea în cifre
