2024, România, Brașov
An greu, complicat, plin; anul tuturor alegerilor la noi în țară, dar și anul în care Pluto intră în Vărsător. De doi ani mă tot pregătesc pentru a face față acestui super an și mi se pare că, cu cât învăț, mă informez și fac mai mult, cu atât mai mult simt că nu am pregătirea necesară; clasicul discurs! Este totuși ceva ce n-am făcut până acum, în afară de a convinge random diaspora, apropiații și necunoscuții să iasă la vot: să fiu observator Funky! A fost cea mai tare experiență; de neratat!
Aș începe cu începutul, dar începutul a fost acum mega mult timp, așa că voi face un scurt rezumat până la partea cu ziua observării votului. De patru ani visez, lucrez, mă gândesc cum pot să fac tot ce-mi stă în putință pentru a apăra democrația din țara noastră. De atunci, am decis că-n 2024 voi vota după cum îmi spune inima și nu prin matematica votului, mă voi informa mai mult, voi observa îndeaproape procesul electoral și voi lua mai mult contact cu politicienii. Toate aceste decizii au venit odată cu intrarea aurâului** în parlament, fix cum ne-am trezit cu prmâul în 2000. După cum scriam mai sus, fiind un mare fan Funky, am făcut tot posibilul să lucrez cu ei, ceea ce s-a și întâmplat la un moment dat; apoi am aflat că au obținut acreditare pentru observatori la vot, m-am gândit mult, mi-am făcut promisiuni interne și într-un final am aplicat să devin și eu unul dintre vigilenți.
Mi-a venit kitul de observator acasă și l-am probat; arătam mega Funky cu rucsacul în spate, sticla pentru apă în mână și ecusonul semnat de Elena C. agățat de-un lanyard simplu la gât; m-am bucurat și speriat în același timp, dar mi-am dat cu reveneală și cu seriozitate maximă. Zilele au trecut super repede… am participat la traininguri, m-am documentat, m-am hrănit, am muncit, am dormit.
Cu câteva zile înainte îmi făcusem un plan super fain; totul era calculat astfel încât să mă pliez atât pe nevoile Funky, cât și pe ale mele. Pentru că eram la prima experiență de acest fel am ales varianta de observator mobil, doar la mine-n municipiu, timp flexibil. Mi-am făcut o hartă cu zonele în care aș dori să mă duc, începând cu secția la care votam eu – o recomandare super din partea Funky. A doua ar fi fost secția alocată; m-am uitat pe maps cum arată zona; nu-mi plăcea deloc, era spre marginea orașului; am mai fost pe acolo, o zonă industrială păzită de câini, în apropierea fostului centru pentru persoane fără adăpost. Ar fi urmat a treia secție, aflată la jumătatea drumului de întoarcere spre casă, aleasă special pentru că acolo votau niște prieteni de familie; aveam în minte ca la ei să fac o pauză de cafea la o discuție de deconectare. Apoi voiam pauză de masă, puțină liniște de cartier; după-amiază m-aș fi pus din nou în mișcare și aș fi bifat două secții din apropierea casei.
În realitatea de pe teren am reușit să mă țin destul de bine de plan, iar karma a fost cu mine. Așa cum a intrat Pluto în Vărsător în 2024, așa a intrat și Vărsătorul din mine în patru din cele cinci secții de votare plănuite. Unii dintre colegii mei observatori din alte părți au avut niște întâmplări de-a dreptul impresionante și halucinante. Chatul nostru de observatori încă bipăie; încă se găsesc nereguli, lumea încă are nevoie de ajutor, iar fraudele se pare că ajung la cotele Casei Poporului. La mine însă a fost fain! Foarte fain.
** Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a intrat în 2020 în mirificul peisaj al politicii românești așa cum a intrat Partidul România Mare (PRM) în 2000: pe neașteptate și cu zgomot precum butoaiele goale care fac gălăgie multă. Teama mea cea mai mare este să nu mai trecem printr-un nou referendum ca cel din octombrie 2018… o teamă fondată ce mă va urmări probabil toată viața sau cel puțin cât timp trăiește, gândește și vorbește unul dintre liderii aurî, Claudiu Târziu; în continuare, pentru audiență, las un link și o lectură ușoară ce spune totul: https://www.facebook.com/claudiutarziuaur/posts/un-nou-referendum-pentru-familie%C3%AEn-urm%C4%83-cu-cinci-ani-pe-6-7-octombrie-2018-avea-/342870188293415/
9 iunie, ora 5:00, cartier Tractoru
M-am trezit conform planului, am verificat disponibilitatea mașinilor Uber/Bolt, iar la 5:30 eram gata de plecare astfel încât să ajung la secție la maxim 5:50. Voiam neapărat să particip la sigilarea geamurilor, urnelor, ștampilarea buletinelor etc. Nicio mașină disponibilă, niciun bus, iar mersul pe jos, fix în această zi, nu era cea mai bună opțiune pentru mine din mai multe puncte de vedere. La ora 6:00 am părăsit victorios casa, am mers pe jos cu cafeaua într-o mână și cu telefonul în cealaltă spre prima stație de bus care mă ducea în zona secției la care urma să și votez. La 6:45 scanam zona conform cu checklistul dat de Funky, iar în jurul orei 7 eram deja după o perdeluță și votam. Comisia m-a primit foarte fain, iar primul contact ca observator a fost wow! La 8:45 am ieșit, mi-am completat formularul, mi-am terminat cafeaua, am păpat o banană și am chemat un Uber care avea să mă ducă spre secția alocată. M-aș fi dus pe jos, aveam doar 25 de minute de mers, dar nop; nu în zona asta, nu! De data asta chiar am găsit o mașină și n-am lăsat șoferul să plece până nu m-a dus direct în curtea liceului. Inițial nimerise la o clădire unde erau doi câini lătrăcioși care amenințau cu drag și spor portiera pe care voiam să o deschid. Aș fi renunțat la orice tip de observare și tot n-aș fi ieșit din mașină.
9 iunie, ora 9:15, secția alocată
Am verificat perimetrul; afară totul era ok, niciun afiș, nicio persoană ciudată, nelalocul său. Mi se părea aproape ireal că la 50 de metri de acest liceu te aflai într-o zonă ce părea aproape părăsită, plină de pericole, iar în curtea liceului totul era fain, bine organizat, te simțeai în siguranță deși nu te păzea absolut nimic. Între timp mi-am dat seama că pustietatea și vibeul de nesiguranță era doar din cauza faptului că era duminică, liniște și totul închis. Mi-am făcut curaj, m-am dus la secție, m-am prezentat și am luat loc pe scaun. Știam că, dacă aș fi putut observa ceva, cu siguranță aici va fi locul. Dacă la prima secție vibeul era boem, brașovenesc, dat mai degrabă de faptul că eram la primul contact ca observator și mă aflam safe, în secția unde votam, la secția alocată spre care am pornit oricum cu o oarecare temere, nu mai era niciun vibe. Lumea era grăbită, stresată, comisia se uita la mine pe furiș, mă simțeam ca într-un scanner. Urnele erau dispuse altfel față de prima secție, iar timpul se scurgea diferit, dar nu se întâmpla nimic deosebit sau ilegal. La 10:30 am părăsit scaunul fără nicio intenție de a mai sta prin acea clădire mai mult decât îmi propusesem. Fu fain, dar suficient. Am chemat din nou mașina și m-am dus direct la prietenii mei unde m-am deconectat fain la o cafea slabă.
Atât de mult m-a prins deconectarea încât n-am mai ajuns la secția unde voiam, dar s-au dus ei și au votat iar eu am rămas acasă cu copiii. Așa că, în afară de rolul de observator, în acea duminică am fost și babysitter; m-am jucat piticot, am cântat și am păpat zacuscă cu pâine. Într-un final am ajuns acasă, mi-am terminat din treburi, m-am hrănit bine și am plecat la tura doi.
9 iunie, ora 17:45, penultima secție
Am plecat la drum cu o oarecare euforie combinată cu oboseală, dar și cu regretul că n-am bifat tot ce doream și că nu mă voi duce la numărarea voturilor deoarece a doua zi aveam job și multe alte treburi pe care trebuia să le fac. Am ajuns la secție, am verificat perimetrul, am intrat, am luat loc pe scaun. Era cea mai curată și cea mai ok încăpere în care am intrat să votez sau să observ ever. În contrast cu toată această perfecțiune, poziția scaunului de observator a fost pitită și dosită; aproape că speriam votanții care intrau în “cabinele”*** din spate. Nu aveam loc oricum în altă parte, încăperea era mică, nu a fost intenționată poziționarea mea acolo. La ora asta lumea părea mai obosită, tensionată, se plângea mai mult, iar eu căscam incontrolabil. A venit și iubita la vot – ăsta a fost și criteriul alegerii secției; ne-am salutat din priviri, iar cât timp a votat, eu mi-am luat la revedere de la președinte și comisie și am părăsit incinta. Totul ok și aici; a început o ploaie scurtă de vară. Am mers să mai terminăm câteva treburi, iar apoi ne-am despărțit: ea acasă, eu spre ultima secție. Pe drum mi-am luat o înghețată Twister care m-a trezit maxim.
*** anul acesta, toate secțiile bifate de mine au avut cabine triunghi unde aproape nu aveai loc să ștampilezi buletinul de vot; dacă aș fi avut doar un buletin poate mă descurcam, dar am avut cinci… O experiență teribilă ca votant, cu siguranță împărtășită și de alții.
9 iunie, ora 19:15, ultima secție înainte de nani
Am încheiat ziua de observator, o zi mega călduroasă, cu o prietenie faină. Pe când încă lingeam la înghețată și scanam perimetrul secției am recunoscut pe cineva care m-a salutat; parcă cunoșteam, parcă nu… era un mister total. De fapt nu făcusem niciodată cunoștință, doar ne-am recunoscut; ne intersectasem zilele trecute pe bus, dar nu schimbasem nici măcar un salut. Ne uitam unul la celălalt de parcă ne cunoșteam de-o viață; ceea ce ne unea era faptul că aveam aceleași valori. That’s awesome! M-a condus spre secție, era parte din comisie; acolo am încetat orice discuție de prietenie; persoana și-a reluat locul, eu am luat un loc pe scaunul de observator. Deși am stat foooarte puțin, a fost cea mai faină secție la care am stat; avea vibe de civism, corectitudine, implicare; mă simțeam acasă. Ultima secție fusese aleasă de mine pentru că am o prietenă care a votat acum pentru prima oară și m-a rugat să-i fiu aproape. Zis și făcut; când a ajuns ea, eu am părăsit scaunul, am urat tuturor o seară faină, chei perfecte*, odihnă maximă și am plecat spre casă. Totul ok și aici.
Aici se încheie și povestea mea de observator în care mi-am folosit mai degrabă instinctul decât cunoștințele, iar dacă ar fi să punctez ceva similar în toate secțiile în care am fost, ar fi faptul că, din momentul în care comisia afla cine sunt și care este scopul vizitei mele, aceasta încerca să facă totul cât mai corect, să respecte legea, ba chiar devenea “mai catolică decât Papa” – vorba unuia dintre mentorii noștri din accelerator. Mi-am propus ca la următoarele alegeri să fiu observator fix și deja am calculat două opțiuni: (1) trezit mai devreme sau ales o secție mai apropiată ce nu necesită transport, stat ca observator de la sigilare și ștampilare până aproape de ora închiderii; (2) încercat să dorm mai mult, mers ca observator în a doua jumătate de zi și vegheat asupra numărării voturilor. Vedem cum va fi, ce va ieși, ce karma și ce vibe îmi va aduce Pluto în Vărsător la următoarele alegeri.
De încheiere sau poate ar fi trebuit de început, pentru cei care încă nu știu, pe 9 iunie românii, sau unii dintre ei, au votat pentru localele comasate neconstituțional**** cu europarlamentarele. Practic, am fost obligați să intrăm în cabine cu cinci buletine de vot pe care și mie mi-a fost greu să le ștampilez, verific, bag în urne etc., deși mă pregătisem cu mult înainte și știam exact ce voi vota; partidele mici nu au avut timp suficient să se pregătească, iar la numărarea voturilor s-a creat acest haos impus și/sau dorit. Acum au trecut aceste alegeri; urmează prezidențialele în septembrie, iar la final de an, parlamentarele. În 2024 avem șansa să fim observatori până ne plictisim, dar până la următoarele alegeri vă recomand maxim să luați contact cu observatori și/sau să le căutați poveștile astfel încât să ajutați și voi, ca viitori observatori, la bunul mers al mecanismului de vot. Pace!