În decembrie 1989, în timp ce revoluția izbucnea pe străzile României, românii visau la o democrație autentică și o prosperitate pe măsură. Astăzi, la aproape 35 de ani distanță, ne confruntăm cu un paradox: în timp ce prosperitatea economică a depășit așteptările, fundația democratică pe care ar trebui să se sprijine această creștere pare tot mai instabilă.   În timp ce datele ne arată un moment de grație statistică al României (PIB/capita 80% din media UE, consumul real individual nu doar peste Bulgaria și Ungaria ci peste Polonia și Spania*) și chiar un moment de fragilă speranță (34% din români cred că țara mege într-o direcție bună, cu peste 10% mai mult decât anul trecut**) clasa politică continuă să ignore acest potențial sau să profite de el fără a-și…