Care este de fapt necesarul de cabine de vot (şi de ştampile) în străinătate
Astăzi, 7 noiembrie, Ministrul Afacerilor Externe, Titus Corlăţean, a anunţat măsuri pentru organizarea turului II al alegerilor prezidenţiale: „Este vorba de mărirea, creşterea numărului de cabine de vot, de ştampile, completarea birourilor secţiilor de vot – asta e cel mai important – spre maxim la 7.”
Acest lucru nu este suficient. Şi nu o spun doar românii care au petrecut ore întregi la secţiile de votare din străinătate, ci o spune chiar legea.
Iată ce prevede Hotărârea nr. 4/2008 a Autorităţii Electorale Permanente (mulţumesc colegului Septimius de la EFOR pentru pont):
„Art. 6. – (1) Fiecare secţie de votare trebuie să dispună de un număr suficient de cabine, urne şi ştampile cu menţiunea „VOTAT”, având în vedere numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente şi respectarea duratei votării prevăzute în lege.
(2) Se recomandă asigurarea unei cabine de vot pentru fiecare 300 de alegători arondaţi la o secţie de votare ori calcularea numărului de cabine de vot necesare după următoarea formulă:
Ncv = Asv x Tmv/Tv *,
unde:
Ncv – necesar cabine de vot;
Asv- număr alegători arondaţi la o secţie de votare;
Tmv- timp mediu de votare pentru un alegător (aproximativ 2-3 minute);
Tv = perioada de timp legală pentru votare (14 ore).
* Spre exemplu, la o secţie de votare în ale cărei liste electorale permanente sunt înscrişi 1.500 de alegători, care votează la un interval de timp mediu de 3 minute, calculul numărului de cabine de vot necesar este următorul: necesar cabine de vot = 1.500 alegători x 3 minute per alegător împărţit la 840 minute (perioada de timp din ziua votării cuprinsă între orele 7,00-21,00) = 5,3. Se ia partea întreagă nerotunjită, rezultând astfel un număr de 5 cabine de vot necesare”
Am folosit acest algoritm recomandat de ei pentru că la secţiile de votare din străinătate nu există liste permanente şi iată la ce scenarii am ajuns.
E deja un clişeu faptul că nu avem o statistică oficială a numărului de români aflaţi în străinătate. Există însă evaluări serioase ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind numărul populaţiei române aflate în alte ţări şi pe acestea le folosim pentru a aplica formula recomandată de AEP.
Am făcut calculele astfel:
- Am luat ţările UE şi din Spaţiul Economic European (Norvegia, Islanda, Lichtenstein) şi Elveţia
- Am luat numărul de români calculat de ONU pentru aceste ţări (găsiţi datele aici)
- Am scăzut din aceştia 20% (estimând că aceştia ar avea sub 18 ani, deci fără drept de vot, păstrând proporţia de la nivel naţional – conform recensământului, 81% dintre românii din ţară au peste 18 ani)
- Am presupus (pesimist) o prezenţă la vot de 50%, dar şi una şi mai mică de 25%
- În ambele cazuri, am calculat pe baza formulei AEP care este numărul optim de cabine de vot, presupunând (optimist) că durează 3 minute votarea (durează mai mult pentru că cei din străinătate au mai multă birocraţie de îndeplinit)
- Pentru ambele cazuri, am verificat care e diferenţa de cabine necesare faţă de ceea ce a anunţat Ministrul de Externe (maxim 7 cabine/ secţie)
După cum se poate observa cu lejeritate, pentru ţările europene în care există comunităţi mari de români, deficitul de cabine rămâne semnificativ şi în foarte puţine cazuri numărul de cabine respectă algoritmul din Hotărârea 4/2008 a AEP. Mai mult, nu trebuie să uităm că cifrele ONU par a fi mai mici în unele cazuri decât estimările propuse chiar de alte autorităţi ale statului (de exemplu, unele date dau peste 1 milion de români în Spania).
Excelenta analiza! Multumim! O mica observatie: in descrierea celei de-a saptea coloane, “maxim” ar trebui inlocuit cu “minim” — de exemplu, in Austria avem 21 de cabine de votare doar daca sunt minim 7 cabine, in medie, in fiecare sectie.