1. În comunism, la școală sau liceu puteai să porți orice haine dorești.
Fals.
Exista o uniformă școlară obligatorie pentru băieți și una pentru fete. De ce stăteau lucrurile așa? Regimul nu încuraja independența și individualitatea – toată lumea trebuia să gândească și să se simtă, pe cât posibil, la fel.
2. Societatea comunistă era bazată pe egalitate. Oamenii mâncau toți aceleași lucruri, purtau toți cam aceleași haine și aveau cam aceleași venituri.
Fals.
O parte mică a societății trăia mult mai bine decât restul. Familiile politicienilor și elitei aveau acces la magazine speciale, adică la haine și produse mai bune.
3. Comunismul a fost peste tot în Europa de Est la fel.
Fals.
După începutul anilor ‘70, în România inițiativa privată a fost practic interzisă. Era imposibil să-ți deschizi un restaurant, o firmă sau un magazin. Celelalte țări din jurul nostru au mers pe calea inversă, făcând mai ușoară tranziția de la comunism la capitalism. De asemenea, comunismul românesc a fost atipic de naționalist și tradiționalist. Educația sexuală nu exista, a cumpăra prezervative era imposibil iar toate mijloacele de comunicare (filme, televiziune, ziare) glorificau trecutul istoric al țării.
4. În comunism, protestele erau strict interzise.
Adevărat.
Conform Constituției, partidul (de obicei cu P mare, adică „Partidul”) și statul român erau același lucru. A scanda ceva împotriva comunismului însemna în ochii autorităților să ataci țara. Puținii protestatari care au existat în perioada comunistă erau arestați, bătuți, interogați și, după aceea, condamnați la închisoare.
5. În comunism era greu să găsești mâncare.
Adevărat.
Până la finele anilor ‘70, nivelul de trai în România era acceptabil, apropiindu-se în marile orașe de cel din Vest. Sistemul economic nu era însă performant, România acumulând o imensă datorie externă pentru ca acel nivel de trai să fie menținut. Nicolae Ceaușescu, dictatorul aflat la conducerea țării, a decis ca acea datorie externă să fie plătită urgent, reducând masiv furnizarea de alimente, gaze naturale, etc. În anii ‘80 s-a ajuns astfel la cozi imense, mâncarea fiind prea puțină față de cerere. Contrastul dintre cele două situații explică de ce poate că părinții tăi sau bunicii tăi vorbesc pozitiv despre comunism – ei se gândesc la perioada de dinainte de plata datoriei externe.
6. Exista un singur post de televiziune, iar acesta emitea 2 ore pe zi.
Adevărat.
Exista o singură televiziune, de stat, iar aceasta avea un singur canal până în 1972 (TVR 1) după aceea apărând un al doilea (TVR 2). În 1985, din motive de economie, al doilea canal este închis iar emisia primului este redusă la 2-3 ore pe zi.
7. România comunistă a scos în afara legii avortul.
Adevărat.
La finele anilor ‘60, Ceaușescu decide într-adevăr ca avorturile să devină ilegale (se permiteau extrem de puține excepții). Multe femei au încercat în mod ilegal să-și întrerupă sarcinile. Nu există o estimare perfectă a numărului femeilor care au murit astfel, dar acesta este probabil de câteva zeci de mii.
8. Nu puteai vizita Occidentul.
Adevărat.
Plecările erau permise doar în grupuri și cu ocazii oficiale (de exemplu o olimpiadă internațională). Exclus să poți să pleci când vrei unde vrei.
9. În comunism nu exista șomaj.
Adevărat.
Sistemul se mândrea foarte mult cu faptul că, spre deosebire de Occident, în țările comuniste nu erau șomeri. Practic, ți se aloca un loc de muncă indiferent de pregătire, educație sau interese (nu alegeai unde să muncești sau pe ce salariu; după terminarea unei facultăți te puteai pomeni alocat(ă) la un loc de muncă în cu totul altă parte a țării decât unde te-ai născut sau unde trăiai). Multe din aceste locuri de muncă erau de fapt inutile și neproductive, ceea ce a și dus la prăbușirea economică a sistemului.
10. Oamenii făceau mai mult sport în comunism.
Adevărat.
Imaginează-ți o secundă cum ar fi lumea fără Internet, calculatoare sau mall-uri. Ce-ai face cu tot timpul tău? Cei care aveau vârsta ta în timpul comunismului jucau (enorm de mult) fotbal, baschet, tenis cu piciorul, etc sau citeau. De asemenea, tot datorită timpului liber cu care nu prea aveau ce să facă – mai ales după ce emisia televiziunii (de stat) fusese redusă la două ore – oamenii mergeau la spectacole de fel și chip, cinematografe (fiecare oraș din România avea cel puțin unul) și meciuri de fotbal (la care numărul spectatorilor ajungea deseori la zeci de mii).
11. În România comunistă exista cenzură.
Adevărat.
Toate cărțile și filmele care ajungeau la public erau editate. Se scoteau referințele la nivelul de trai mai bun din Occident, orice critică sau posibilă critică la adresa regimului precum și orice secvențe al căror erotism era considerat “nepotrivit”.
