BONUS: 5 recomandări pentru a ieşi din impas
Pe 18 decembrie 2013 a fost o zi nefastă pentru toţi cei care mai credeau că cei care guvernează o mai fac şi în interesul public – pe un ton festivist, de anunţ de mare victorie, premierul Ponta şi preşedintele Băsescu au anunţat că bugetul de stat pentru 2014 va fi promulgat.
Citiţi întreaga analiză şi declaraţiile celor doi: Analiza adoptare buget 2014
Care e problema?
Problema este una cât se poate de simplă şi se pare că niciunul dintre cei doi reprezentanţi ai guvernării din România nu a ales să o ia în calcul. Deşi în declaraţiile precedente se realiza legătura logică între micşorăm venituri –> tăiem cheltuieli, aceasta nu mai apare în concluziile acestui compromis politic.
Aşadar, de dragul compromisului, se ignoră ceva ce pare insignifiant: legile ţării. De ce şi care?
- Legea 500/2002 privind finanţele publice
Aceasta precizează încă de la Art. 3 (2): „Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanţarea funcţiilor administraţiei publice, programelor, acţiunilor, obiectivelor şi sarcinilor prioritare, potrivit scopurilor prevăzute în legi şi alte reglementări, şi vor fi angajate şi folosite în strictă corelare cu gradul previzionat de încasare a veniturilor bugetare.”.
Legea promulgată de preşedintele Băsescu pe 18 decembrie, cuprinde încă proiectul de buget aşa cum a fost el aprobat de Parlament. Adică un buget care cuprinde venituri evident greşit previzionate pentru că includ o acciză ce nu va mai fi aplicată. De altfel, şi Anexa 1 care cuprinde veniturile şi cheltuielile pentru 2014, prevede un cuantum crescut al accizelor.
Suplimentar, Art. 28 privind elaborarea bugetelor arată că: „Proiectele legilor bugetare anuale şi ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, pe baza: a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani”.
Dacă ne uităm la raportul privind situaţia macroeconomică pe anul 2014, pe care s-a construit bugetul şi care a fost înaintat Parlamentului, la pagina 38 a Raportului este inclusă creşterea nivelului accizei la carburanţi.
- Legea 69/2010 a responsabilităţii fiscal bugetare
Această lege a fost ignorată din atât de multe puncte de vedere încât prezentăm doar două dintre prevederile acesteia care ar fi trebuit luate în calcul:
Art. 4. (1) „Guvernul României va defini şi va derula politica fiscal-bugetară pe baza următoarelor principii: 1. Principiul transparenţei în ceea ce priveşte stabilirea obiectivelor fiscal-bugetare şi derularea politicii fiscale şi bugetare: Guvernul şi autorităţile publice locale au obligaţia de a face publice şi de a menţine în dezbatere un interval de timp rezonabil toate informaţiile necesare ce permit evaluarea modului de implementare a politicilor fiscale şi bugetare, rezultatelor acestora şi a stării finanţelor publice centrale şi, respectiv, locale.”
În mod evident, OUG prin care s-a amânat aplicarea accizei până la 31 martie 2014, nu respectă această obligaţie de publicitate şi dezbatere într-un timp rezonabil a politicii fiscale, dat fiind faptul că măsura a fost anunţată pe 18 decembrie, dată în care a fost şi aprobată.
Art. 5. „(1) Guvernul are obligaţia să îndeplinească obiectivele de politică fiscal-bugetară, să elaboreze şi să aplice strategia fiscal-bugetară anuală potrivit regulilor fiscal-bugetare prevăzute în prezenta lege.
(2) Obiectivele politicii fiscal-bugetare sunt: […] e) asigurarea predictibilităţii nivelului cotelor şi bazelor de impozitare sau taxare.”
În acelaşi sens, predictibilitatea nivelului cotelor de impozitare este puţin posibilă în condiţiile în care modificarea Codului fiscal s-a făcut de pe o zi pe alta (ups, Guvernul a fost chiar mai rapid decât această zicală) şi că prin această modificare s-a modificat nivelul cotei de taxare pentru accizele la combustibili.
- Legea 571/2003 privind Codul Fiscal
Art. 4 (1) privind modificarea şi completarea Codului fiscal, precizează explicit faptul că „Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia.”
De altfel, această lipsă de transparenţă şi de predictibilitate în modificarea Codului Fiscal a fost semnalată încă din 14 noiembrie de către Consiliul fiscal, care afirmă că: „deplânge faptul că din nou un pachet semnificativ de modificări ale Codului fiscal urmează să intre în vigoare fără ca acestea să fi fost supuse un interval de timp rezonabil dezbaterii publice, în contradicție cu spiritul prevederilor art. 4 alin. 1 al Codului fiscal […] şi fără un studiu de impact al măsurilor respective”.
Concluzie
Procesul de aprobare a Bugetului de stat pentru 2014 sfidează cu înverşunare legislaţia privind finanţele publice, dar şi legislaţia privind transparenţa decizională. Din această perspectivă, compromisul din 18 decembrie nu este un cadou pentru contribuabilii români: nici pentru că avem un buget adoptat pentru 2014 şi nici pentru că acciza la carburanţi a fost amânată.
Felul în care atât preşedinţia, cât şi guvernul au ales să tranşeze această dispută nu are nicio legătură cu o mai bună cheltuire a banilor noştri. Pentru că dacă ar fi avut, aveau amândouă palatele obligaţia de a asigura respectarea cadrului legal, mai ales când acuzaţiile privind cheltuirea banilor publici pentru finanţarea alegerilor prin baronii locali sunt extrem de grave. Iar dacă la bugetul de stat avem astfel de probleme, în elaborarea bugetelor locale va fi, probabil, jale.
Cu toate acestea, compromisul nu a avut nici legătură cu aceste suspiciuni, nici cu asigurarea unor resurse predictibile pentru finanţarea cheltuielilor, nici cu măsuri de îmbunătăţire a calităţii vieţii românilor. Pentru ca aceste scopuri nobile să fie urmărite, negocierea nu trebuia să se încheie cu corectarea pe fugă şi pe vorbe a bugetului pentru 2014, ci prin transpunerea acestui compromis într-un cadru care permitea respectarea legislaţiei.
Disputa pe buget şi soluţionarea ei nu e o dovadă de maturitate, nici de capacitate a guvernanţilor de a ajunge la un compromis prin dialog. Ci o dovadă a faptului că ceea ce contează sunt orgoliile politice şi joaca de-a şoarecele şi pisica. Dacă i-ar fi păsat cuiva de reguli, preşedintele trimitea bugetul înapoi în Parlament, se operau schimbările necesare pentru a pune bugetul în noua ordine şi se vota.
În urma acestui joc rămâne însă în urmă senzaţia că respectarea legii, transparenţa finanţelor publice, bugetarea pe baza unor priorităţi de politică publică sau predictibilitatea cadrului fiscal sunt nişte mofturi.
Recomandări
- Respectaţi Legea 500/2002 privind finanţele publice
- Respectaţi Legea 69/2010 a responsabilităţii fiscal bugetare
- Respectaţi Legea 53/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică
- Respectaţi Legea 571/2003 privind Codul Fiscal
- Respectaţi legea 273/2006 privind finanţele publice locale
Şi mai potoliţi-vă cu urgenţa.