Am fost la dezbaterea bugetului PMB și…chiar am avut o dezbatere

Înainte să intrăm în pâine cu dezbaterea publică organizată pe 30 aprilie 2026 pe proiectul de buget al Primăriei Municipiului București (PMB), e nevoie de niște informații de context:

• Legea bugetului de stat a fost publicată cu patru luni întârziere față de termenul legal, ceea ce a dus la întârzirea adoptării bugetelor locale;
• În cadrul legii bugetului de stat pe anul 2026 a fost introdusă respectarea parțială a referendumului din București din anul 2024;
• Primăria Capitalei a publicat proiectul de buget cu o întârziere de 6 zile față de termenul dat de legea 273/2006;
• Inițial, odată cu publicarea proiectului de buget local, a fost anunțată dezbaterea publică pe 30 aprilie, la ora 11;
• Ulterior, pe 22 aprilie, aceasta a fost mutată pe 24 aprilie, ora 10:00 – inițial fără niciun anunț de actualizare pentru cetățeni. Singura „comunicare” a fost schimbarea datei pe site și o erată la una din postările vechi ale PMB pe subiect;
• Funky Citizens a ieșit cu o poziție publică legată de lipsa de transparență și de împiedicarea cetățenilor să vină informați la dezbatere în doar două zile;
• A doua zi, PMB a anunțat că a mutat înapoi dezbaterea pe 30 aprilie, schimbând însă ora de la 11 la 10 – ceea ce a creat o nouă confuzie în rândul cetățenilor;
• O altă confuzie: dezbaterea pe buget fusese programată inițial de la 10 la 17, cu prezentarea defalcată a bugetelor instituțiilor subordonate. În realitate, a durat doar trei ore, finalizându-se la ora 13. Unii cetățeni se pregătiseră să vină după-amiază și nu au mai fost anunțați de schimbarea programului.

Referendumul – a fost aplicat sau n-a fost aplicat?

Un pic de context și aici.

În noiembrie 2024, bucureștenii au validat toate cele trei întrebări ale referendumului local, inclusiv cea referitoare la repartizarea impozitului pe venit între Primăria Generală și sectoare.

Deși rezultatul a fost validat democratic, modificările legislative necesare pentru aplicarea lui integrală nu au fost operate în 2025 – pentru asta, ar fi trebuit să fie operate modificări în principal la Legea 273/2006 privind finanțele publice locale. Totuși, în construcția bugetului de stat pentru 2026, mecanismul de repartizare a fost modificat parțial prin amendamente parlamentare (și derogări de la aceeași L273/2006): decizia privind distribuirea cotei de 85% din impozitul pe venit între Primăria Generală și primăriile de sector a fost transferată de la Guvern către Consiliul General al Municipiului București (CGMB), iar pentru județul Ilfov a fost introdusă o cotă de 1% din impozitul pe venit destinată dezvoltării.

Hai să vedem ce s-a întâmplat de la publicarea bugetului de stat pentru 2026.

Respectarea parțială a referendumului se aplică doar în contextul anului 2026 – ca idee, în fiecare an, bugetul de stat este aprobat în formă de lege națională și, teoretic, ar trebui să se respecte prevederile din legea finanțelor publice locale despre cum se împart (mai ales) cotele din impozitul pe venit. Din totalul impozitului pe venit colectat în București (fără cel pe pensii), 71,5% rămâne la nivel local și se distribuie astfel: cea mai mare parte – 44,5% – ajunge la bugetul Primăriei Generale (PMB), 20% merge către bugetele celor șase primării de sector, iar 7% intră într-un fond special de echilibrare, gestionat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, din care se pot suplimenta atât bugetul municipiului, cât și bugetele sectoarelor care au nevoie de resurse suplimentare.

De ce se întâmplă asta?

În România, chiar dacă tu locuiești, muncești și consumi în București, în realitate, majoritatea taxelor consistente se colectează centralizat – impozitul pe venitul din salarii, TVA, impozitul pe profit, accize etc. Doar câteva taxe și impozite se colectează direct local (de exemplu, taxa pe proprietate, dar și aceea, în cazul Bucureștiului, se duce în principal la sectoare). După ce se colectează centralizat, teoretic, sumele din impozitul pe venit și din TVA (nu și din impozitul pe profit sau din accize) se reîmpart către localități. Teoretic, ele se redistribuie după formulele stabilite prin legea finanțelor publice locale. În practică și în realitate, în fiecare an se fac derogări de la acele formule prin legea bugetului de stat. Și de aici încep problemele – nu doar că autoritățile locale nu știu pe ce bani se bazează (deși sunt impozitele plătite de cetățenii de acolo și formula ia în calcul elemente precum numărul salariaților), dar nici în ce măsură, de-a lungul anului, prin rectificări, se vor face iar derogări.

Așadar, prin derogare de la regula obișnuită (care oricum nu era respectată), în legea bugetului de stat apare următoarea formulă pentru anul bugetar 2026:

DGRFP București (Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice) estimează cât impozit pe venit se va încasa la nivelul Bucureștiului în 2026 și împarte această sumă în trei:

• 1% merge direct la județul Ilfov, într-un cont separat, destinat exclusiv cheltuielilor de dezvoltare;
• 14% merge direct la bugetul local al municipiului București, tot într-un cont separat, și poate fi folosit pentru infrastructură, cofinanțarea proiectelor din fonduri europene și programe de dezvoltare locală;
• 85% – cea mai mare felie – nu se distribuie automat. DGRFP comunică suma estimată către PMB în termen de 3 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a legii, iar de acolo începe o negociere în CGMB pentru împărțirea acestor bani între PMB și sectoare.

Pentru cota de 85%, calendarul e strâns:

• Ziua 0 – legea intră în vigoare (28 martie).
• +2 zile – CGMB solicită sectoarelor cereri de repartizare (30 martie).
• +2 zile de la solicitare – sectoarele răspund cu propuneri (nu știm exact când).
• +10 zile de la comunicarea sumei – CGMB adoptă o hotărâre prin care împarte cei 85% între PMB și sectoare (au fost mai puțin de 10 zile: CGMB a decis împărțirea pe 2 aprilie).
• +3 zile de la adoptare – hotărârea se trimite la DGRFP, prefect și sectoare (5 aprilie).

Pe scurt: procentul de 85% din sumele și cotele defalcate din impozitul pe venit îl negociază CGMB cu sectoarele într-un termen foarte scurt, de aproximativ două săptămâni – cât vine la sectoare, cât vine la PMB.

Bun, cum a arătat asta în practică?

Pe scurt: CGMB n-a modificat mare lucru. A respectat referendumul formal – adică a fost cel care a repartizat sumele între PMB și sectoare, dar dacă ne uităm la cifrele efective, acestea nu sunt aproape deloc schimbate comparativ cu anii trecuți, în care Guvernul făcea asta: cam 45% a mers la PMB, 55% la sectoare, exact ca înainte.

Ce a spus primarul despre situația asta? Pe scurt: că a implementat formal referendumul, dar n-a schimbat nimic în sumele repartizate. Primarul ne spune că creșterile de 1,5 miliarde de lei pe care le vedem în bugetul Bucureștiului sunt datorate negocierilor politice pe care le-a făcut în coaliție. Sau ca să-l cităm: „M-am bătut în coaliție pentru creșterea bugetului”.

Ce ne spune asta? Că și anul acesta, PMB nu primește mare lucru și că decizia este, la fel ca de fiecare dată, una politică. Nu mai e direct gestionată de Guvern în ceea ce privește impozitul pe venit, dar vine tot ca o înțelegere a partidelor politice din (fosta) coaliție.

Am încercat să înțelegem de ce, în baza respectării parțiale a referendumului, nu s-a schimbat de fapt nimic în sumele primite de PMB din cotele defalcate pe impozitul pe venit. Explicația, în linii mari, e că nu a fost suficient timp în care consilierii și sectoarele să se organizeze și să-și dea seama pe ce vor să cheltuie aceste sume și cât ar avea nevoie orientativ. Așa că s-a mers pe niște estimări făcute în baza execuției bugetare din 2025 – cum vă spuneam, la fel ca în ceilalți ani.

Ciucu: „Referendumul este foarte greu de pus în aplicare, pentru că ar trebui să evaluăm la nivel de sector sute de proiecte. Nimeni nu are capacitatea să spună care spital, care școală, care stradă, în ce grad de maturitate se află. Numai la PMB sunt zeci de proiecte de investiții. Această negociere în CGMB ar fi trebuit să se întindă pe o lună de zile sau poate chiar mai mult și nu s-ar fi putut ajunge la un nivel de înțelegere în detaliu a nevoilor de investiție din fiecare sector. Așa că s-a mers în baza execuției bugetare din 2025.”

Concluzia? Avem un referendum parțial aplicat, dar s-a luat decizia să nu se facă nimic diferit în privința sumelor. Întrebarea este dacă și anul viitor va fi tot „prea puțin timp” pentru primărie să-și dea seama cum vrea să împartă banii. Sperăm că nu. Amintim că decizia asta a fost luată în baza voinței bucureștenilor, care au votat în proporție de 64,39% pentru gestionarea acestor sume de către CGMB.

Punctul nevralgic – subvențiile pentru transport în comun și energie termică

Cred că un lucru pe care îl luăm cu toții din această dezbatere, dar și dacă ne uităm cinci minute la proiectul bugetului PMB, este că avem în continuare o mare problemă cu subvențiile care se duc la transport și energie termică.

E un lucru pe care l-am tot spus și noi în analizele noastre, un lucru pe care l-au spus și cetățenii, un lucru pe care l-a spus și primarul. Din analiza Funky pe bugetul din 2026: structura cheltuielilor reflectă, în continuare, rigiditatea cronică a finanțelor Capitalei.

Peste 85% din bugetul general centralizat este destinat cheltuielilor curente, iar la nivelul bugetului local, transportul rutier și energia termică absorb împreună 56,7% din total. Subvențiile pentru transportul în comun și pentru termoficare sunt esențiale pentru viața de zi cu zi a bucureștenilor, dar mențin Primăria într-o logică de funcționare care lasă puțin spațiu pentru investiții și dezvoltare urbană.

De ce nu se mișcă lucrurile?

Primarul a spus că nu are pârghiile legale necesare pentru a interveni. Deciziile operaționale (costul pe kilometru, traseele) aparțin ADI-TPBI (Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru Transport Public București – Ilfov).

La începutul anului, primarul declara că a cerut conducerii STB (Societatea de Transport București) un plan de redresare economică și unul de restructurare a personalului (pe care îl consideră supradimensionat, în special în zonele non-operaționale). Acum, a spus că directorul STB a făcut „exact invers” – a prioritizat transportul din Ilfov în loc să urmeze direcția cerută. Concluzia lui: poate veni cu un plan, dar nu atâta timp cât deciziile rămân la ADTPBI. „Înjurăturile le iau, dar vreau și puterea.”

Vești bune (dacă vor fi și executate): 20 de milioane de euro pentru punerea în siguranță a Pasajului Basarab

Primarul vrea o reformă a legii finanțelor publice

„Voi pleda și de acum înainte să avem Bucureștiul introdus în legea finanțelor publice locale, care este o lege care ar trebui să rămână, să nu se schimbe de la an la an. Legea bugetului se dă în fiecare an și este schimbată și negociată la nivel de Guvern. (…) Orice primar trebuie să știe cum va arăta structura bugetului său și peste doi, trei, cinci ani, pentru o planificare bugetară pe termen lung. Dar anul viitor nu știu cum va fi coaliția; se poate întâmpla orice.”

După cum explicam și mai sus, Bucureștiul este introdus deja în Legea 273/2006 (art. 32 alin. 3) cu o regulă separată și acum. Într-adevăr, această regulă nu include și respectarea rezultatului referendumului.

Ce au întrebat cetățenii?

Întrebările au fost diverse – unele legate de planificarea bugetară, altele mai puțin. Printre principalele probleme ridicate: subvențiile la transport și energie termică care blochează investițiile în Capitală, pistele de biciclete, lipsa unei strategii de mediu a Bucureștiului, precum și câteva subiecte mai specifice – cluburi sportive, dorința unui grup de cetățeni de a avea un teren de disc golf în Parcul Verdi și alte sesizări aduse în discuție, profitând de oportunitatea de a fi față în față cu primarul.

---

Ce a întrebat Funky?

Noi ne-am bazat pe analiza făcută de colega Diana, experta noastră pe bugete și ne-am concentrat pe trei aspecte:

1. Subvențiile operaționale. Transportul rutier și energia termică absorb împreună 56,7% din bugetul local – aproape 5 miliarde de lei în subvenții operaționale. Există un plan concret, cu calendar și indicatori, de reducere treptată a acestei dependențe? Și dacă da, când va fi integrat în ciclul bugetar? (răspunsul este mai sus la discuția despre subvenții)
2. Evaluarea investițiilor. 85% din bugetul de investiții merge la obiective în continuare – proiecte aprobate acum 10 sau chiar 20 de ani, cum este celebrul Pasaj Basarab. Există vreo evaluare a eficienței acestor investiții care să informeze deciziile bugetare de azi? Nu contestăm continuarea lor, dar unde e analiza: cât a costat, cât a livrat, ce am învățat?

Primarul nu a răspuns direct la întrebarea privind evaluarea eficienței investițiilor. În schimb, a enumerat cele trei condiții de care depinde, în viziunea sa, finalizarea proiectelor: monitorizare constantă, asigurarea finanțării și constructori serioși. A adăugat că birocrația și dependența de sectoare sunt principalele obstacole. Nu a menționat existența vreunui mecanism de evaluare a costurilor sau a rezultatelor investițiilor aflate în derulare.

3. Referendumul și cotele defalcate. Care e justificarea pentru care sumele și cotele defalcate pe impozitul pe venit, în urma respectării parțiale a referendumului, nu au fost modificate? De cât timp este nevoie ca aceste estimări și analize de nevoi să fie realizate? (răspunsul este mai sus la discuția despre referendum)

Și câteva recomandări de la noi

Dezbaterea din 30 aprilie a fost un câștig. Dar dacă ne oprim la concluzia că „(atâta) s-a putut” și mergem mai departe, ratăm ce ne arată cu adevărat această zi: că bugetul Capitalei este captiv unui sistem care funcționează împotriva cetățenilor pe care ar trebui să-i servească.

Problema nu e a Bucureștiului. E a tuturor.

Există în România o lege care ar trebui să guverneze finanțele publice locale: Legea 273/2006 privind finanțele publice locale. Ea stabilește regulile de bază – cum se calculează cotele din impozitul pe venit care revin localităților, cum se redistribuie resursele, ce criterii obiective se aplică. Este, sau ar trebui să fie, coloana vertebrală a autonomiei fiscale locale.

În practică, această lege este suspendată parțial în fiecare an, prin derogări introduse în legea bugetului de stat. Un studiu Funky Citizens documentează acest mecanism: an de an, guvernul în funcție rescrie regulile jocului fiscal local prin legea bugetului de stat, fără dezbatere publică, fără evaluare de impact, fără consultarea autorităților locale afectate.

Efectul este simplu și păgubos: nicio primărie din România nu poate face planificare bugetară reală dincolo de 12 luni. Nu pentru că primarii ar fi incompetenți, ci pentru că nu știu, la 1 ianuarie, ce reguli fiscale se vor aplica în decembrie. Nu poți reforma transportul public pe un orizont de patru ani când nu știi cum arată bugetul tău peste un an. Nu poți cofinanța proiecte europene cu orizonturi multianuale când resursele proprii sunt renegociate anual în coalițiile de la guvernare.

Când excepția devine regulă, nu mai există regulă. Există doar negociere. Iar în negociere, câștigă întotdeauna cel mai puternic – adică Guvernul central, nu cetățeanul local.

 

Bucureștiul: cel mai bogat oraș sărac din Europa

Dacă derogarea anuală este o problemă pentru toate municipalitățile, Bucureștiul este cazul care face absurdul imposibil de ignorat.

Capitala generează aproximativ 25-30% din PIB-ul României. Concentrează cea mai mare densitate de contribuabili, cele mai mari salarii, cele mai mari volume de TVA și impozit pe venit din țară. Și totuși, Primăria Capitalei negociază anual — în coalițiile politice ale momentului — cât din propriile taxe plătite de bucureșteni ajung înapoi în București. Banii pleacă centralizat la stat. Se întorc ca o favoare politică. Sau nu se întorc deloc.

Nu există un alt oraș-capitală în Uniunea Europeană cu profilul economic al Bucureștiului care să funcționeze pe o astfel de logică. Varșovia, Praga, Budapesta – toate au mecanisme stabile, previzibile, înscrise în lege, prin care capitalele primesc o cotă determinată din resursele pe care le generează. Nu negociază anual sume de care depinde într-o măsură atât de mare însăși supraviețuirea sa: cotele defalcate din impozitul pe venit reprezintă 73,8% din bugetul local și 48,7% din bugetul general al Bucureștiului.

Bucureștiul produce enorm. Controlează puțin. Și plătește consecințele: subvenții uriașe la transport și termoficare care absorb peste jumătate din bugetul local, fără spațiu real pentru investiții sau reformă pe termen lung, pentru că un primar general nu își permite să aibă control asupra resurselor financiare.

Ce trebuie să se întâmple? 

În noiembrie 2024, 64,39% dintre bucureșteni au votat ca CGMB (nu Guvernul) să decidă distribuția cotei de 85% din impozitul pe venit. Aplicarea din 2026 a respectat litera referendumului și a ignorat spiritul lui: sumele distribuite au rămas identice cu anii anteriori. Explicația – calendar insuficient, capacitate analitică limitată – este acceptabilă o singură dată.

Dacă în 2027 vom auzi aceeași explicație, vom ști cu certitudine că avem de-a face nu cu o constrângere tehnică, ci cu o alegere politică de a nu implementa ce au cerut cetățenii.

 

Bucureștenii nu au votat ca CGMB să împartă banii o singură dată, în 2026, și poate și în 2027, dacă e de acord coaliția de la București (mai ales că pare că nu mai e de acord la nivel național, deci nu știm ce se va întâmpla la anul). Au votat ca această decizie să aparțină, permanent, Consiliului General – nu Guvernului de la momentul respectiv sau să depindă de cât de puternic poate să facă lobby Primarul general pentru asta.

Cerem ca Primarul General și consilierii CGMB, cu sprijinul parlamentarilor de București (și Ilfov?), să inițieze și să susțină activ un proiect de modificare a Legii 273/2006 care să transpună permanent mecanismul de repartizare votat prin referendum – cu criterii clare, cu calendar previzibil și fără dependență de legea anuală a bugetului de stat. Aceasta este consecința directă a unui vot dat de 64% dintre bucureșteni. Ei nu și-au exprimat voința ca să fie respectată în măsura în care agenda politică permite. Și-au exprimat-o ca să devină lege.

Concluzie – mai venim, sperăm că se mai face!

Dacă ar fi să rezumăm dezbaterea într-o propoziție, ar fi cam așa: toată lumea știe care sunt problemele, nimeni nu are suficientă putere (sau voință politică) să le rezolve, dar măcar am stat în aceeași sală și am vorbit despre ele. E puțin? Da. E mai mult decât am avut până acum? Tot da. Iar asta ne obligă pe toți, fie primar sau cetățean deopotrivă, să nu ne oprim aici.

Ce luăm cu noi? Că se poate. Și că o dezbatere publică pe bugetul Capitalei nu trebuie să fie făcută de dragul de a o face, ci poate fi un spațiu în care cetățenii chiar pun întrebări și chiar primesc (măcar unele) răspunsuri. Ah, și că subvențiile la transport și energie termică rămân elefantul din cameră pe care toată lumea îl vede, dar nimeni nu știe încă cum să-l scoată pe ușă.

Votul și dezbaterea în CGMB a bugetului PMB sunt programate pentru data de 5 mai.