Funky Citizens se alătură scrisorii deschise pentru libertatea de asociere alături de peste 450 de organizații. Dreptul de asociere nu poate fi restrâns sub pretextul transparenței. Transparența nu trebuie transformată în mecanism de control al societății civile. Poți semna scrisoarea here.
Semnatarii scrisorii (update: 18 mai, ora 17:00)
„Doamnelor și domnilor care ne reprezentați în Parlamentul României,
Vă transmitem îngrijorarea noastră profundă cu privire la inițiativa legislativă pentru completarea Ordonanței Guvernului nr.26/2000 cu privire la asociații și fundații care va fi dezbătută astăzi în plenul Senatului României și ulterior în Camera Deputaților, în calitatea sa de Cameră decizională.
Instituirea unei obligații generale de publicare a identității donatorilor unei asociații și fundații în condițiile în care instituțiile statului român dețin aceste informații și au toate instrumentele legale de a acționa atunci când identifică o situație de nelegalitate, căreia i se alătură sancțiuni excesiv de drastice, respectiv suspendarea activității pentru simpla nedepunere a acestei declarații, urmată de dizolvarea de drept sunt măsuri disproporționate care transformă organizațiile private într-un obiect al suspiciunii publice permanente și le pot pune în imposibilitatea de a funcționa.
Sunteți în poziția de a opri rapid un demers care este începutul unui proces de restrângere accelerată a spațiului civic din România, care se aseamănă cu tiparul folosit în Rusia și, ulterior, în alte câteva state sancționate ferm de instanțe judecătorești și instituții din Uniunea Europeană și Consiliul Europei.
Textul propus ridică probleme serioase de constituționalitate, compatibilitate cu standardele europene privind dreptul la libera asociere, dreptul la viață privată și încălcări ale standardelor de calitate a legii. Conform art. 53 din Constituția României, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale poate fi restrâns numai în anumite cazuri limitativ prevăzute de Constituție. Chiar și așa, restrângerea poate fi dispusă numai dacă urmărește un scop legitim, este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.
Adăugăm argumentele noastre celor deja aduse în avizele negative ale Consiliului Economic și Social, Consiliului Legislativ and Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități din Senatul României. Argumentele care stau la baza solicitării noastre sunt prezentate în anexa de mai jos și demonstrează că inițiativa legislativă nu este oportună.
Vă solicităm să acționați în spiritul standardelor internaționale la care România a aderat prin decizia sa suverană de a fi membră atât a Uniunii Europene, cât și a Consiliului Europei și să finalizați procesul legislativ pentru această inițiativă fie prin respingerea ei cu celeritate, fie prin retragerea ei de către inițiatori.
Încurajăm autoritățile și instituțiile publice din România care colectează date cu privire la activitatea organizațiilor neguvernamentale să comunice cum procesează aceste date, dacă și cum sunt folosite în scopul pentru care au fost colectate și să facă demersurile legale pe care le au în competență pentru a furniza celor care au drept de inițiativă legislativă și publicului datele necesare care să fundamenteze eventualele reglementări viitoare. Elaborarea oricărui act normativ trebuie să aibă un scop legitim care să fie ancorat într-o realitate bazată pe date concrete, astfel încât societatea să aibă încredere în actul de legiferare, care să elimine costurile inutile.
Anexa
Elemente de context și argumente în sprijinul solicitărilor noastre:
Reamintim că, în România, cadrul normativ și de raportare conține deja toate instrumentele de colectare de informații care pot fi considerate, după caz, de interes public, iar autoritățile competente române primesc aceste informații de la sectorul privat și pot aplica sancțiuni în cazul în care acest lucru nu se întâmplă. Inițiativa legislativă ignoră complet că statul roman poate identifica cu precizie cine sunt donatorii și sponsorii unui ONG prin încrucișarea raportărilor contabile, fiscale și bancare deja existente în sistemul ANAF:
Astfel, cu excepția unităților de cult și a asociațiilor de proprietari, toate asociațiile, fundațiile și federațiile înființate în baza OG 26/2000 trebuie să țină contabilitatea în sistem de partidă dublă. Mai jos, câteva din raportările obligatorii pentru ONGuri și modalitățile prin care statul roman poate deja să identifice donatorii acestora:
- Anual: bilanț contabil, contul rezultatului exercițiului financiar pentru anul anterior, note explicative aferente. Începând cu exercițiul financiar aferent anului 2023, a fost introdusă și obligația depunerii unei declarații de trezorerie pentru ONG-uri care, în cursul exercițiului financiar, au primit sume reprezentând subvenții, sponsorizări, sume redirecționate din impozite (ex. 3,5% din impozitul pe venit, redirecționări din impozitul pe profit/microîntreprinderi) sau alte forme similare. Declarația conține informații despre încasările menționate mai sus și modul în care au fost utilizate aceste sume (plăți de salarii, achiziții, chirii etc.).
- Din 2025, asociațiile și fundațiile sunt obligate să depună declarații în cadrul sistemului SAF-T care asigură accesul instituțiilor statului român la un nivel extrem de detaliat de informații privind tranzacțiile organizației și permite identificarea părților tranzacțiilor. Prin intermediul acestei declarații, ANAF primește acces direct, în format electronic structurat, la baza de date contabilă a organizației. Orice donator al cărui nume și cod de identificare fiscală/CNP au fost introduși în softul de contabilitate pentru înregistrarea notelor contabile devine automat vizibil și identificabil pentru stat.
- Ca să poată primi o sponsorizare, un ONG trebuie să fie înscris în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale. Atunci când o companie sponsorizează un ONG și dorește să își deducă acea sumă din impozit, ea este obligată prin lege să depună o raportare specifică care include denumirea și codul de identificare fiscală al ONG-ului.
- Pentru sumele redirecționate prin sistemul 3,5%, statul deține controlul direct asupra sursei: statul este cel care procesează formularele, vede CNP-ul persoanei și virează banii din trezorerie în contul ONG-ului. Statul controlează integral această identitate.
- În cazul donațiilor de la persoane fizice: pentru sume care depășesc 25.000 de lei, Codul civil din România obligă părțile să încheie un contract de donație în formă autentică (la notar). În acest contract sunt trecute obligatoriu datele de identitate complete (nume, CNP, domiciliu). Notarii raportează periodic către stat actele autentificate. Pentru sumele sub 25.000 de lei: dacă sunt donate prin virament bancar, se înregistrează obligatoriu identitatea donatorului; dacă donația este în numerar, este obligatorie emiterea unei chitanțe sau a unui ordin de încasare care include datele de identificare ale plătitorului, iar aceasta este înregistrată în contabilitatea ONG-ului la care statul român are acces. Dacă ONG-ul primește bani cash și nu îi înregistrează în contabilitate (nu taie chitanță sau bon), fapta constituie contravenție sau infracțiune (evaziune fiscală). În cadrul unui control, inspectorii ANAF verifică corelația dintre stocul fizic de bani din seif și soldul scriptic din Registrul de Casă. Orice plus sau minus nejustificat aduce amenzi severe și confiscarea sumelor.
- Prin intermediul reglementărilor bancare și a celor care se referă la combaterea spălării banilor și prevenirii finanțării terorismului: ANAF are acces în Registrul Centralizator al Conturilor Bancare unde apar denumirile persoanelor juridice, respectiv numele persoanelor fizice care au efectuat viramente către or organizație neguvernamentală. Conform legii pentru prevenirea și combaterea spălării banilor, băncile raportează automat către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) tranzacțiile suspecte sau cele care depășesc plafoanele legale, unde identitatea donatorului este obligatoriu verificată.
- În cazul transferurilor transfrontaliere: orice transfer bancar extern inițiat de un donator străin către contul de lei sau valută al unui ONG din România conține obligatoriu numele donatorului, codul IBAN/numărul de cont și banca de origine. Băncile comerciale din România au obligația legală de a monitoriza și de a raporta către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) tranzacțiile externe care depășesc plafoanele legale. În aceste raportări, identitatea completă a donatorului este transmisă statului.
În circuitele financiare legale din România, autoritățile fiscale și bancare au deja posibilitatea de a reconstitui identitatea donatorilor prin mecanismele contabile, fiscale și bancare existente. Pseudoanonimatul pe care un donator îl poate alege este valabil exclusiv în raport cu publicul larg sau cu afișarea pe site-ul asociației, însă autoritățile fiscale și bancare pot identifica persoana prin verificarea documentelor contabile sau a traseului banilor.
Mai mult, prelucrarea suplimentară a datelor personale devine astfel o obligație excesivă, ce încalcă principiile prelucrării datelor cu caracter personal, conform art. 5 din Regulamentul UE 679/2016 (GDPR).
Sancțiunea„suspendării de drept a activității” este o sintagmă foarte vagă, contrară principiilor de calitate și precizie a legii și e o restrângere severă a dreptului de asociere. Inițiativa legislativă introduce o sancțiune juridic nedefinită, mai severă decât multe sancțiuni administrative sau penale existente.
Sintagma „suspendarea de drept a activității persoanei juridice” nu este definită de legislația română și nu există ca instituție juridică generală în materia ONG-urilor. OG 26/2000 nu reglementează suspendarea activității asociațiilor și fundațiilor, iar dreptul român nu cunoaște o suspendare automată și generală a activității unei persoane juridice private.
Sancțiunea este incompatibilă cu principiul proporționalității sancțiunilor și este mai severă decât regimurile existente în dreptul penal sau contravențional. Suspendarea activității unei persoane juridice este o pedeapsă complementară prevăzută de Codul penal la art. 140, cu alte cuvinte, este stabilită răspunderea penală a persoanei juridice. Până și acolo, judecătorul este cel care decide dacă aplică pedeapsa complementară a suspendării, adică „interzicerea desfășurării activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice în realizarea căreia a fost săvârșită infracțiunea”. În amendamentul propus, se suspendă automat („de drept”) toată activitatea unui ONG, indiferent de raporturile juridice pe care le are în derulare (raporturi comerciale, de muncă, de voluntariat etc.).
Mai mult, măsura suspendării de drept propusă este mai strictă decât măsurile din materia contravențională în domeniul protecției consumatorilor, de exemplu. În OG 21/1992 privind protecția consumatorilor, sancțiunea complementară de la art. 56 este „suspendarea sau retragerea definitivă, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități”, adică se menționează exact actul administrativ vizat, nu „activitatea”.
Într-un stat democratic, transparența trebuie să urmărească asigurarea responsabilității în exercitarea puterii publice, nu transformarea organizațiilor private într-un obiect al suspiciunii publice permanente. Inițiativa legislativă nu trece testul de necesitate și proporționalitate în raport cu art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Standardele europene disting în mod constant între obligațiile legitime de raportare către autoritățile publice și mecanismele de expunere publică disproporționată a organizațiilor și a susținătorilor lor. Relevantă este CJUE, cauza C-78/18, European Commission v Hungary (Transparency of associations), hotărârea din 18 iunie 2020, ECLI:EU:C:2020:476, prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că obligațiile excesive de dezvăluire publică a finanțărilor ONG-urilor:
- Produc efect stigmatizant;
- Creează neîncredere față de organizații;
- Descurajează donatorii;
- Afectează libertatea de asociere și libera circulație a capitalurilor.
În mod similar, Consiliul Europei și OSCE/ODIHR au criticat recent (în 2025) proiectul legislativ, devenit ulterior o lege similară din Slovacia: Consiliul Europei – scrisoare privind proiectul slovac privind ONG-urile, OSCE/ODIHR – opinie juridică privind proiectul slovac and Opinia Comisiei de la Veneția cu privire la legea din Slovacia.
Ulterior, Curtea Constituțională a Slovaciei a declarat neconstituțională legea adoptată în 2025 privind ONG-urile și transparența finanțărilor, reținând că ONG-urile nu pot fi tratate ca autorități publice și că obligațiile excesive de dezvăluire și sancțiunile asociate afectează dreptul de asociere.
Totodată, obligația de publicare a identității finanțatorilor reproduce logica unor legislații de tip „foreign agents”, deja criticate sau sancționate la nivel european pentru efectele lor asupra libertății de asociere și participării civice. Experiența europeană recentă arată că astfel de mecanisme legislative sunt frecvent justificate prin argumente de transparență, dar pot produce efecte de stigmatizare, delegitimare și descurajare a participării civice, în special atunci când sunt însoțite de obligații excesive de expunere publică a donatorilor și de sancțiuni disproporționate.
În practică, aceste mecanisme se bazează adesea pe ideea că autoritățile nu ar avea suficiente informații privind proveniența finanțărilor ONG-urilor și că ar exista un risc sistemic de influență externă necontrolată. Totuși, după cum am arătat la punctul I, autoritățile române dețin deja acces extins la informațiile financiare ale ONG-urilor prin mecanisme fiscale, contabile și bancare existente. În aceste condiții, inițiativa legislativă nu demonstrează existența unei nevoi sociale imperioase care să justifice instituirea unei obligații suplimentare de expunere publică generalizată a donatorilor.
Utilizarea transparenței pentru o atare obligație sau ca justificare pentru măsuri punitive împotriva ONG-urilor riscă să transforme un principiu democratic legitim într-un instrument incompatibil cu pluralismul și participarea civică liberă.
