Autor: Elena Calistru
În ultima săptămână au apărut inițiative de boicotare a alegerilor europarlamentale din 25 mai. Respect alegerea și argumentele înaintate de comunități (Uniți Salvăm) și persoane (Ioana Lupea) care înaintează opțiuni valide. Însă:
Da, votul nu e suficient, iar corectitudinea alegerilor e discutabilă.
La fel cum este și cadrul în care se desemnează candidații ori legislația care ar trebui să facă piața alegerilor liberă. Dar votul este unul dintre puținele instrumente care ne-au mai rămas pentru a responsabiliza. Acolo unde politicienilor nu le este frică de legi, reglementări, convenții internaționale ori de bunul simț, mai rămâne acest ultim „băț” – votul.
Ce e mai grav e că votăm anonimi.
Mai grav decât faptul că reglementările privind competiția electorală sunt restrictive este că, profitând de acest cvasi-monopol, partidele au ales să pună pe listele pentru europarlamentare oameni despre care habar nu am de unde vin și ce fac. Noi ne-am chinuit să găsim măcar o poză cu candidaţii şi nici asta nu am reuşit în unele cazuri. Ori a-ţi bate joc de electorat (în condiţiile în care votul este unul pe listă) forţându-l să pună ştampila pe oameni despre care nu se ştie mai nimic este la fel de trist ca şi ipocrizia de a te plânge după că Europa ne tratează ca pe o ţară de mâna a doua.
De ce boicotul nu va da rezultatele scontate?
Nu cred că un boicot va da un semn relevant clasei politice: participarea la alegerile parlamentare este oricum, istoric, cea mai scăzută. Cum îi vei spune tu candidatului x sau y că lumea nu s-a prezentat la vot pentru că le e silă de ei? Cel mai simplu contra-argument este că oricum lumea nu are un interes pentru europarlamentare și că de-asta nu a venit la vot.
Ce putem face?
Alegerile europarlamentare sunt oricum „rățușca cea urâtă” a proceselor electorale. În toată Europa, nu doar în România. Mi-e teamă că oricâte argumente am aduce pentru importanța acestui vot, oricum el va rămâne tot puțin sexy pentru electoratul larg.
Trei idei:
- putem să ne uităm cu atenție la candidați și să le cerem partidelor să nu se mai joace de-a „ia de-acilea şi votează partidul, că noi oricum trimitem pe cine vrem la Bruxelles”. Noi ne-am apucat să adunăm date despre oamenii de pe liste și din cei aproape 600 de candidați, doar pentru vreo 20% am găsit informaţii relevante.
- Vă invit să vizitaţi 7anideacasa.eu, să vă uitaţi la candidaţi şi să le daţi note. Pentru mulţi dintre ei nu o să aveţi suficiente informaţii cât să ştiţi dacă au sau nu expertiză relevantă sau dacă sunt integri. Însă tocmai asta e ideea – să transmitem partidelor că alegerea candidaţilor trebuia să se bazeze pe criterii valorice şi nu pe voinţa şefilor de partid.
- Cred că poţi să îţi construieşti şi propriile criteri – poţi să alegi familia politică europeană care te-a convins sau să votezi o listă ca să trimiţi un candidat care îţi place în PE. Dacă nu vrei să faci compromisuri, cred că este mai eficient să te duci la vot și să pui ștampila pe toți – la numărătoare măcar se va vedea că pentru noi, cei fără reprezentare, toți sunt „aceeași mizerie”.
Votul acesta nu este despre România, ci despre Europa.
Cred că e timpul să arătam că noi avem cei 7 ani de acasă în UE şi ne dorim ca şi candidaţii să îi aibă. Şi, cel mai important, cred că aceste alegeri (primele de după protestele care ne-au arătat că suntem mai mulţi decât credeam) pot fi cele la care ne promitem că după vot, indiferent cum ar fi el, vom fi cu ochii pe cei ajunşi în Parlamentul European permanent.
Eu merg să votez pe 25 mai. După, ne vedem în stradă.
P.S.1: Există inițiative de tot felul și pe toate gusturile pentru a urmări cu atenție aceste alegeri: ANBCC are o campanie mai largă care explică de ce să mergem la vot, Fundația pentru o Societate Deschisă promovează alegeri împotriva discursului urii și face dezbateri cu candidații, APADOR-CH oferă chiar și modele de plângeri/sesizări pentru neregulile observate la candidați.
P.S.2: Putem să ne uităm mai cu atenție la care sunt și celelalte mecanisme decizionale de la nivelul UE în care ne putem implica: găsiți o listă completă cu tot felul de metode de participare într-un studiu foarte simpatic făcut de colegii de la ANBCC (AICI).
Elena Calistru este preşedinte al Funky Citizens şi are o experienţă de peste 5 ani în domenii legate de buna guvernare, mai ales în gestionarea banilor publici.
