Anul 2024 e unul încărcat pentru cei care se implică civic, în multe țări din lume. Fac parte dintr-o comunitate marginalizată si legile care o protejează întârzie de mulți ani să evolueze (au fost date doare cele esentiale pentru integrarea in UE). Pare că tot mai mulți politicieni sunt dezinteresați de oamenii de rând, că avantajează pe unii în detrimentul majorității, așadar implicarea civică devine tot mai necesară. În cadrul voluntariatului am avut ocazia să cunosc câteva din persoanele extraordinare de la Funky Citizens și să învăț multe lucruri foarte utile pentru munca mea și a asociațiilor. Printre altele am aflat de oportunitatea de a fi observator la vot. Inițial cu reticență dar apoi cu entuziasm mi-am zis că vreau să știu ce se întâmplă în procesul exercitării dreptului nostru fundamental și, cât pot, să ajut să fie unul ce exprimă cu adevărat dorința societății. Iată cum a decurs prima experiență.
Duminică 9 iunie, 06:10 dimineața
Pe la 6:10 plec către secția în care am fost repartizată de Funky. În drumul meu trec pe lângă alte 2, urmărind dacă există afișe electorale în preajmă. Toate bune. Ajung la secția aflată în cadrul unei grădinițe măricele. Mă prezint, președinta îmi verifică informațiile și îmi arată locul unde mai este o observatoare. Nimeni din secție nu e curioasă sau deranjată de prezența noastră, cum auzisem. Urnele sunt deja sigilate, ștampilele și tușierele așteaptă să fie folosite, se pregătesc buletinele de vot. Mai ajung și alte persoane care observă, unele fără ecusoane. La 7 intră primii alegători. SIMPV dă eroare la a 3-a persoană și încep telefoanele.
Deja se formează coadă. După 15 de minute de convorbiri ale președintei și operatoarei cu tehnicul se rezolvă și încep să curgă voturile. Membrii biroului încearcă să îndrume votanții către urnele corecte, sperând să nu le fie prea greu la numărătoare. Totul decurge bine, așa că decid să merg lângă. Mulțumesc președintei, menționând faptul că unele persoane care staționează nu poartă ecuson. „E candidat.” “Și ei nu poarta ecuson?” întreb mai mult pentru că nu-l recunosc. “Se pare că nu.”
În cealaltă sală găsesc mai mulți observatori, care se uită cu mult interes la ecusonul meu. „Funky?” Am înțeles ulterior de ce. Președintele și locțiitorul sunt relaxați și îmi indică locul unde ar trebui să stea observatorii; mă așez în acea zona, lăsând spațiu suficient și pentru alte persoane. Zic “unde ar trebui” pentru că ceilalți observatori, stau ceva mai aproape de urne. Și … observă foarte intens strict procesul de introducere a buletinelor. Ciudat. Sunt atâtea aspecte ce trebuie urmărite… Peste ceva timp înțeleg de ce: unui coleg observatori îi se atrage atenția că nu sta la locul indicat și că votul e secret.
După un timp un observator are un schimb de replici cu locțiitorul, vorbind destul de tare, că poți vota oriunde în localitate candidații Consiliului Județean, Președintele CJ și candidații pentru Parlamentul European. Acesta din urmă încearcă să-i explice că trebuie mers la secția unde este persoana arondată, că așa au fost instruiți. Deși e gălăgie, alegătorii intră, se miră de agitație, dar își văd de vot. Sfătuiesc observatorul să intre pe site-ul BEC și să citească atent comunicatul de presă din 7 iunie, pe care i-l și arăt. Cu 2 zile înainte de alegeri s-a decis că ne putem exprima doar votul la PE în alta localitate, chiar dacă în același județ. Oare n-au scos destule buletine? Acum 4 ani de ce s-a putut vota CJ și Președintele CJ în același județ? De ce se schimba legi și regulamente fix înainte de alegeri (ca decizia comasării luată cu 3 luni înainte, încălcând o lege)? Se lasă liniște, alegerile continuă, discuțiile membrilor revin la teme ușoare, de vara. Trag un ochi pe hartă și observ o secție cu galben, semnal că ar fi nevoie de un observator. Salut comisia, mulțumesc de găzduire și plec.
10:30, altă secție de votare, într-o grădiniță
Coada e până afară. Intru în secție și mă șochează cât de mică e sala, fără aer condiționat (l-au “condiționat” deschizând larg un geam și ușa). Președintele este vizibil stresat și menționează că mai este o observatoare (în pauză) și că va trebui să facem cu rândul. Înțeleg de ce, în sală sunt înghesuite câteva mese, urnele și cabinele de vot și o singură persoana poate circula printre ele. Urna EP e fix lângă scaunul pe care am ocazia să stau. Trebuie să îmi feresc picioarele să nu fiu călcată de alegători. Cum să încapă aici și membrii și alegătorii și observatorii? Oare la ce s-au gândit când au ales sala? Alegătorii se strecoară unii pe lângă alții, căutând urna corectă cu buletinele de vot în mână. Între timp președintele și locțiitorul pregătesc și înmânează membrilor buletine de vot noi. Văd persoane care rămân puțin blocate: “Ups, aici era președintele CJ, nu CJ. Oh well…”. Haos. Membrii vor avea mult de munca la numărătoare, dar votarea merge înainte, chiar daca greoi.
Apare cealaltă observatoare. Președintele îi spune să mai aștepte puțin afară, cât stau eu. Imediat intră un tip și începe să îi reproșeze că încalcă legea, că este dreptul observatorilor de a fi acolo și că lipsa spațiului nu este un motiv întemeiat pentru a refuza accesul acestora. I se permite accesului colegei, dar care, neavând loc lângă mine, rămâne la intrare, aproape de operator și foarte atentă și la mine. Ies și pe hol. Mă plimb printre alegători și observatori (care sunt prea mulți și stau în tocul ușilor); lumea pare totuși resemnată, își dorește doar să își exercite dreptul și să plece, după ce a stat 20-30 minute în soare. Sunt oameni simplii, familii cu copii, tineri la primele voturi, vecini care se reîntâlnesc și se salută. Oameni faini care lasă mămicile cu bebeluși să intre în față.
După o pauză, mai merg în câteva secții. Cam toate au fost marcate la un moment dat pentru observare. Nu sunt incidente majore. Într-o secție sunt redirecționate persoane care doresc să aleagă doar europarlamentarii. Membrii se impacientează. „Rămânem fără buletine de vot, e ultimul teanc.” Inițial sugerează alegătorilor să meargă și la alte secții, dar desigilează ultimul teanc și reiau după ce locțiitoarea revine de afara – în aceeași locație celelalte 3 secții au cozile aproape de poarta intrării în curte. Nici nu îndrăznesc să intru. Spațiul e și mai mic decât în cea descrisă anterior, e multă frustrare, foarte cald și oboseală mare. Rămân afară, mai ales că recunosc câțiva candidați, care îndrumă persoanele către cozile corecte. “Ce stradă? … Număr par sau impar? … Aici este coada… Da așa e, e foarte lungă.”
Seara, ora 21:30
Pe la 21:30 ajung la secția unde votez și rămân pentru numărătoare, alături de încă 7 observatori, înghesuiți într-un colț. Măcar avem acces la toaletă. Un alegător anunță că a găsit un buletin în cabină. Președinta îl verifică. Nu e null. Ne întreabă pe noi observatorii cum dorim să procedăm. Mă blochez. Noi luăm decizia? Ne uităm unii la alții, știind foarte bine că nu putem interveni în proces, indiferent de cine eram trimiși. Îi sugerez să sune la BEC dacă nu există o regulă clară, deși știu că votul ar trebui anulat. Se enervează, dar urmează procedura.
La 22:00 încă vreo 13 persoane doresc să voteze PE și trebuie desfăcut un nou teanc. Membrilor le pica fața. “Adică trebuie să anulăm restul…” Secția se închide cam la 22:30, conform procedurii. Se sigilează urnele. Buletinele de vot nefolosite se anulează în grup, că-s peste 1500. Trebuie completate cu pixul zeci de foi (eg. datele alegătorilor de pe listele suplimentare), că doar suntem în secolul 21. Trebuie numărate semnăturile și la sfârșit să dea totalul. După aproximativ o oră începe numărarea voturilor. Peste 3000 de buletine trebuie verificate. Doar prima urnă durează mai bine de o oră. La un moment dat rămân fără mese și folosesc urnele. Teoria e simplă, practica e oribilă.
Bineînțeles că nu e ca la manual, că am fi stat acolo până luni seara. Membrii ajută, iau și ei buletine la verificat, strigat și sortat. Locțiitoarea a completat acte toată noaptea, altă membră niște liste, alta procese verbale. Nu-i de mirare că sunt divergențe (președinta mi-a reproșat observația de mai devreme), că au intrat în secție duminică la 6 dimineața, ieșind luni după 8 dimineața. E inuman. Rând pe rând observatorii pleacă acasă. La un moment dat aflu că partidele au apelat la asociații pentru observatori. Chiar mă uimise câte asociații s-au mobilizat să asigure corectitudinea votului. Amuzant. Un membru chiar m-a întrebat “Serios că nu sunteți cu niciun partid?” Am râs în sinea mea și i-am răspuns că nu. “Păi și ce faceți aici, doamnă?” Mi-am dorit să văd cum se desfășoară procesul, am vrut să mă implic. Nu mă așteptam la asta.
Procesul e sortit eșecului. Douăzeci și șapte de ore (pentru președintă, locțiitoare, operatoare și membrii care au dus voturile nici nu vreau să știu numărul total). Toți membrii au zis că nu vor mai face asta niciodată, nu merită efortul ăsta. Cu toate astea consider că lucrurile s-au desfășurat surprinzător de bine. Membrii au lucrat foarte fain împreună, făcând din când în când glumițe, să mai destindă atmosfera. Au împărțit cu noi apă, suc, cafea, ronțăieli.
Așadar în teorie totul pare că funcționează, în practică e un dezastru. Normal că există greșeli și normal că e loc de fraudă. Partidele s-au folosit de lege să își aducă observatori. Sau poate e o altă strategie de blamare a ONG-urilor că îngreunează procesele? Nu-mi vine să cred câte lucruri încă trebuie făcute din pix în ziua de azi, deși există tableta. Oricum înregistrează informații, folosește-te de asta și automatizează măcar anumite procese, Statule. Sunt atâtea exemple bune de urmat în alte părți, oare de ce trebuie complicate lucrurile la noi? Oare trebuie pusă atâta presiune tot pe oamenii care muncesc 3-4 zile într-una?
Pentru observatori e mai lejer, deși vedeam cum se scrie de fraude pe grupul făcut de Funky. Eu am observat doar chestiuni minore, greșeli făcute din oboseală, de la condițiile execrabile. Iar suportul pe care l-am primit a fost extraordinar: materiale ușor de urmărit, o aplicație făină să ne împărțim util secțiile, traininguri, răspunsuri prompte, ușor de înțeles, atât de la persoanele din Funky, cât și de la cele cunoscătoare. A fost o experiență și o mobilizare extraordinar de faină și m-am simțit protecție și susținere permanentă. Sunt câteva persoane care au dormit câteva ore pe noapte timp de o săptămână (și cine știe câte săptămâni înainte). Sper că sunteți bine și ați reușit să vă liniștiți puțin. E efort mare pentru mulți, dar e util de știut ce se întâmplă în spatele “cortinei”. Să înțelegem un pic ce înseamnă democrația, ce sacrificii se fac și, sper eu, unde ar mai trebui umblat să ne fie tuturor bine. Mă bucur mult că am trecut prin asta. În ciuda întregii oboseli, aici e surpriza: bucuria de a vedea procesul, de a observa dorința oamenilor de a face lucrurile corect cu toate piedicile, de a mă implica și susținerea incomensurabilă. E de făcut măcar o dată în viață. Să fiți cu grijă pentru voi și pentru cei din jur.
