Context
În timp ce România se pregătește pentru alegerile prezidențiale din 2024, o decizie recentă a Curții Constituționale a României (CCR) a provocat un șoc în peisajul politic al țării. Decizia în cauză privește candidatura Dianei Iovanovici-Șoșoacă, o figură controversată cunoscută pentru viziunile sale de extremă dreapta, poziția anti-UE și presupusele simpatii pro-ruse.
Șoșoacă, a fost o prezență divizantă în politica românească. Retorica sa incendiară și acțiunile controversate, inclusiv perturbarea centrelor de vaccinare COVID-19 și implicarea în altercații fizice cu jurnaliștii, au făcut-o o figură polarizantă. În ciuda acestui fapt – sau poate datorită lui – ea a câștigat o parte semnificativă din anumite segmente ale electoratului.
Această decizie vine într-un moment în care preocupările privind regresul democratic în Europa Centrală și de Est sunt deja ridicate, făcând implicațiile sale potențial de amploare dincolo de granițele României, mai ales în contextul războiului de agresiune rus împotriva Ucrainei și al campaniilor de dezinformare care rulează la capacitate maximă.
Decizia CCR: Într-o mișcare ce a a creat reacții pe întregul spectru politic, CCR a decis să interzică candidatura Șoșoacăi la alegerile prezidențiale. Cu toate acestea, nu decizia în sine, ci motivarea din spatele ei a declanșat semnale de alarmă.
Curtea a introdus două noi criterii pentru candidații prezidențiali: “respectarea Constituției” și “apărarea democrației”. Aceste criterii nu sunt menționate explicit în Constituție sau în legile electorale. În schimb, CCR le-a derivat din jurământul prezidențial, argumentând că obligațiile asumate la depunerea jurământului ar trebui îndeplinite chiar înainte de alegeri.
Decizia CCR: Argumente cheie și motivare
- Baza constituțională a deciziei: CCR își bazează decizia pe Articolul 146(f) din Constituția României, care îi acordă puterea de a supraveghea procedura de alegere a Președintelui. Curtea interpretează acest rol în mod larg, afirmând că acesta cuprinde nu doar verificarea conformității legale, ci și evaluarea constituționalității candidaturilor.
- Noi criterii de eligibilitate: CCR introduce două noi criterii pentru candidații prezidențiali: a) Respectarea Constituției b) Apărarea democrației
Aceste criterii nu sunt explicit menționate în Constituție sau în legile electorale, ci sunt derivate din jurământul prezidențial.
3. Aspectul temporal al obligațiilor constituționale: Curtea face o extindere fără precedent a obligațiilor constituționale, argumentând că obligația de a respecta Constituția și de a apăra democrația nu se limitează la perioada de după preluarea mandatului. Ea extinde această cerință la perioada candidaturii, afirmând:
“Obligația de a respecta Constituția nu ar trebui judecată doar pe baza momentului depunerii jurământului… ci dintr-o perspectivă duală temporală și valorică atunci când se referă la poziția de Președinte al României, funcția supremă în statul român.”
4. Interpretarea rolului prezidențial: CCR subliniază rolul constituțional al Președintelui ca gardian al Constituției (Articolul 80(2)). Argumentează că acest rol implică implicit cerința ca candidații să demonstreze respect pentru valorile constituționale chiar înainte de preluarea funcției.
5. Integrarea europeană și atlantică: Curtea acordă o importanță semnificativă apartenenței României la UE și NATO, descriind acestea ca:
“opțiuni constituționale fundamentale pentru democrație și reprezintă culminarea unui proces politico-istoric lung și anevoios realizat prin efortul întregii societăți românești.”
Argumentează că erodarea acestor valori este echivalentă cu respingerea alegerilor democratice fundamentale făcute de poporul român.
6. Evaluarea conduitei trecute a candidatului: CCR își afirmă dreptul de a evalua declarațiile și acțiunile trecute ale unui candidat, afirmând:
“Curtea verifică direct și imediat acțiunile/inacțiunile care încalcă Legea Fundamentală, fără a fi necesară o acțiune intermediară, materializată anterior prin hotărâri judecătorești.”
Aceasta marchează o extindere semnificativă a rolului Curții în procesul electoral.
7.Acuzații specifice împotriva Șoșoacăi: Curtea citează “discursul constant antidemocratic și antisemit” al candidatei și “conduita sa sistematică, persistentă și prelungită menită să afecteze fundamentele constituționale ale statului român și garanțiile sale, și anume apartenența României la structurile euro-atlantice.”
8. Echilibrarea drepturilor și restricțiilor: Deși recunoaște importanța liberei exprimări în societățile democratice, mai ales în perioadele electorale, CCR argumentează că declarațiile Șoșoacăi depășesc dezbaterea politică legitimă. Caracterizează acțiunile ei ca fiind “un atac frontal la adresa ideilor și principiilor democratice și asupra ordinii constituționale.”
9. Baza legală pentru intervenție: Curtea își justifică intervenția citând Articolul 1(3) și (5), Articolul 82(2), corelate cu Articolele 148 și 149 din Constituție. Aceste articole se referă la valorile democrației, statului de drept, respectarea Constituției și apartenența României la UE și NATO.
10. Domeniul și limitele deciziei: CCR afirmă explicit că nu examinează constituționalitatea partidului politic al Șoșoacăi, limitându-și decizia la candidatura sa individuală.
Implicații și precedent:
- Puteri extinse ale Curții: Decizia extinde semnificativ rolul CCR în procesul electoral, permițându-i să evalueze candidații pe baza declarațiilor și acțiunilor lor trecute.
- Noi standarde de eligibilitate: Prin derivarea unor noi criterii de eligibilitate din jurământul prezidențial, Curtea a creat efectiv noi cerințe constituționale pentru candidați.
- Limitarea discursului politic: Decizia restricționează potențial sfera discursului politic acceptabil, în special în ceea ce privește apartenența la UE și NATO.
- Descalificare preventivă: Abordarea Curții permite descalificarea candidaților pe baza unor criterii subiective, potențial reducând la tăcere voci politice înainte ca acestea să poată ajunge la electorat.
- Interpretarea valorilor constituționale: Decizia leagă strâns respectarea Constituției de sprijinul pentru aliniamente geopolitice specifice (apartenența la UE și NATO), limitând potențial viitoarele dezbateri politice.
- Lipsa unui proces echitabil: Decizia a fost luată fără a-i oferi Șoșoacăi oportunitatea de a se apăra, ridicând îngrijorări cu privire la echitatea procedurală.
- Un punct de cotitură pentru România: Această decizie marchează un moment critic pentru democrația românească. Creează un precedent prin care o instituție nealeasă poate interveni direct în procesul electoral, subminând principiile fundamentale ale democrației reprezentative.
- Subminează principiul suveranității populare, unde puterea rezidă în ultimă instanță la popor.
- Introduce impredictibilitate în procesul electoral, descurajând potențial participarea politică.
- Riscă erodarea încrederii publice în instituțiile statului și în însuși procesul democratic.
Această decizie marchează o schimbare semnificativă în dreptul constituțional românesc, alterând potențial echilibrul dintre supravegherea judiciară și procesele democratice în selecția candidaților. Stabilește un precedent pentru o intervenție mai activă a curții în determinarea cine poate candida pentru cea mai înaltă funcție în stat, bazată pe o interpretare extinsă a cerințelor și valorilor constituționale.
Această decizie creează un precedent periculos. Deschide ușa pentru excluderea arbitrară a candidaților pe baza unor interpretări subiective ale acțiunilor și declarațiilor lor trecute. Astăzi e Șoșoacă, dar mâine ar putea fi orice candidat care a criticat guvernul sau a propus reforme radicale.
Mai mult, această hotărâre introduce o formă de cenzură politică pre-electorală. Ea transferă puterea de a decide cine poate candida de la alegători la un grup mic de judecători numiți. Aceasta este o pantă alunecoasă către un regim autoritar în care câțiva aleși pot modela peisajul politic controlând cine poate participa la alegeri.
CCR și-a depășit rolul constituțional. Sarcina sa este de a interpreta legea, nu de a crea noi criterii pentru eligibilitatea electorală. Făcând acest lucru, a perturbat echilibrul delicat al puterilor într-un sistem democratic.
Din păcate, nu există un remediu imediat. Deciziile CCR sunt definitive și obligatorii. Orice schimbare ar necesita amendamente constituționale, un proces care este atât complex, cât și de durată.
În concluzie, deși subiectul acestei decizii ar putea să nu stârnească multă simpatie, principiul în joc ar trebui să ne preocupe pe toți. Cum se spune, “Cazurile dificile fac legi proaste”. Încercând să abordeze o presupusă amenințare la adresa democrației, CCR ar fi putut deschide inadvertent ușa unor pericole mult mai mari.
La Funky Citizens, credem că democrația prosperă prin dezbatere, dezacord și, da, chiar prin voci pe care le-am putea considera dezgustătoare. Este de datoria alegătorilor, nu a instanțelor, să decidă care idei și candidați merită sprijin. Această decizie îndepărtează România de acest ideal, și este o schimbare despre care trebuie să fim cu toții vigilenți.
Drumul spre autoritarism este adesea pavat cu decizii aparent bine intenționate. Este datoria noastră ca cetățeni să recunoaștem aceste momente și să apărăm principiile democrației, chiar – mai ales – când este inconfortabil să o facem.