E 2020, omenirea se pregătește să ducă oameni pe Marte în curând, iar noi ne chinuim să înduplecăm Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) să accepte o semnătură digitală ca fiind echivalentă cu una olografă.
Au trecut deja mai mult de două săptămâni de când tragem de autoritățile electorale pentru a ne spune un lucru simplu: cum facem ca, în context de Covid-19 și de secol 21, să nu mai trimitem ecusoane cu semnătură olografă prin toată țara către observatorii independenți, ci să folosim legislația deja existentă pentru a (de)semna, în condiții de siguranță și mult mai bună trasabilitate, observatorii care vor avea deja o misiune grea în aceste alegeri atipice.
Despre ce e vorba, concret, pentru cei neinițiați într-ale birocrației electorale? Păi: pentru ca observatorii la vot să poată avea acces în secțiile de vot, ei trebuie să prezinte un ecuson semnat olograf de organizația care-i acreditează. Deja în formularul de înscriere al observatorilor noi am implementat o semnătură digitală, modernă, pe declarația pe proprie răspundere întărită cu verificarea identității printr-un SMS de confirmare care vine pe telefonul celui ce semnează.
Digitalizarea procedurilor administrative pare a fi însă un subiect greu de digerat pentru AEP, care a răspuns negativ solicitării noastre de a recunoaște echivalența legală dintre semnătura olografă și semnătura electronică, semnătură atașată pe ecusoanele observatorilor interni acreditați pentru alegerile locale.
Dacă ne gândim la un raționament simplu din argumentarea judiciară, anume, cine poate mai mult poate și mai puțin, pare greu de înțeles de ce AEP îl ia pe „nu” în brațe, atâta timp cât, în condițiile legii, se acceptă asimilarea înscrisului electronic cu înscrisul sub semnătură privată. Ne întrebăm deci de ce, în cazul de față, AEP nu acceptă aplicarea semnăturii electronice pe un ecuson, adică o mică bucată de hârtie/carton conținând unele date despre persoana care o poartă, ca legitimație (citând din răspunsul AEP).
Adevărul e că noi nu ne doream să punem semnătură digitală pe o mică bucată de hârtie (cum probabil că a înțeles AEP), ci să avem un ecuson digital, semnat digital, ca în secolul în care trăim. Adică să vină observatorul în secție și să arate acreditarea pe telefon, așa cum arată călătorii boarding pass-ul electronic, la îmbarcarea în avion.
În răspunsul său (pe care îl redăm integral la finalul acestui material), AEP face trimitere și la procedura de urgență prin care a trecut proiectul de act normativ al hotărârii pentru aprobarea procedurii de acreditare, a modelelor documentelor de acreditare și a modelelor ecusoanelor persoanelor acreditate la alegerile locale.
Chiar dacă, în mod normal, nu am vedea care anume ar fi circumstanțele excepționale care să justifice o procedură de urgență pentru aprobarea unor chestiune tehnice, recurente în cazul alegerilor și deci total previzibile (procedura de acreditare, modelele ecusoanelor etc.), putem înțelege că, uneori, circumstanțele pot apărea independent de eficiența autorității în cauză.
La fel ca în cazul AEP, și noi am invocat aceleași circumstanțe excepționale, cel mai probabil generate de același context pandemic, prin care solicităm menționarea validității semnăturii electronice de pe ecusoane, împreună cu comunicarea acestei adăugiri tuturor părților interesate.
Cu toate că este doar o formalitate prin care voiam să ne asigurăm de recunoașterea expresă a validității semnăturii electronice (recunoaștere pe care legea deja o face), preîntâmpinând astfel eventuale interpretări limitative și generatoare de confuzie, mai ales cele din partea membrilor birourilor electorale ale secției de votare, Autoritatea Electorală Permanentă consideră că o astfel de mențiune formală, respectiv semnătura electronică pe un ecuson este inoportună în sec. XXI.
Apoi ne amintim însă că președinții BESV au fost în multe rânduri abuzivi la adresa observatorilor noștri: nu-i lăsau să intre în secții nici cu ecusonul tipărit, pe motiv că nu era conform cu șabloane lor mentale. Legea spune ce câmpuri trebuie să includă ecusonul, nu și cum să arate. Dar mulți nu puteau procesa faptul că noi am vrut să facme un ecuson mai drăguț din punct de vedere grafic decât modelul prevăzut în anexa din lege.
Pentru cei amatori de analiză pe text, aveți mai jos tot răspunsul AEP la solicitarea noastră din 2 septembrie:
Mărturisim că am încercat să ne lămurim mai clar ce a vrut autorul să spună pentru că par mai multe răspunsuri într-unul. Oricum, nici măcar cei care știu bine cu semnătura electronică nu sunt deloc lămuriți (mulțumim, Andrei Nicoară pentru răbdarea de a ne sfătui!) – din această scrisoare, se poate înțelege și că dacă ecusonul nu e înscris sub semnătură privată, atunci mnah, nu ar trebui semnat, nu?
Ajutooor!
[…] Am explicat aici toată povestea:www.funky.ong/aep-nu-e-prietena-cu-digitalizarea/ […]
[…] Lăsați-ne să ne digitalizăm! Cu câteva săptămâni înainte de alegerile locale am făcut această cerere către AEP cu privire la semnătura electronică de pe ecuson. Sperăm ca la alegerile parlamentare să putem transmite ecusoanele observatorilor într-un formal online. […]
[…] am lansat un apel public pentru digitalizare către președintele A.E.P. explicând cum legislația existentă ne permite să semnăm digital acreditarea observatorilor și […]