De la politizare la dezvoltare locală pe bune – Programul Național de Investiţii „Anghel Saligny”

Am participat astăzi, 23 august (sic!) 2021 la dezbaterea organizată de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei privind proiectul de Ordonanță de Urgență pentru aprobarea Programului Național de Investiţii „Anghel Saligny”. Acest program, estimat la 50 de miliarde de lei, ar trebui să ajute la dezvoltarea comunităților locale în perioada 2021-2028. În fapt, deși nevoia de investiție este un reală și este necesară o intervenție, programul a fost făcut pe genunchi, este nedetaliat și lasă loc unor abuzuri și politizări care cu siguranță nu vor scoate comunitățile locale din sub-dezvoltare.

Solicităm MDLPA și Guvernului să nu adopte prin Ordonanță de urgență un program atât de important, cu atât mai mult cu cât acesta oricum nu pare a putea fi operaționalizat mai devreme de finalul anului. Credem că adoptarea unui program de investiții pentru comunitățile locale obiectiv și orientat către priorități de dezvoltare sustenabilă ar trebui să treacă printr-o dezbatere așezată, să beneficieze de dezbatere parlamentară precum și de un proces decizional transparent, cu implicarea tuturor factorilor.

Programul Anghel Saligny prin OUG – cum să nu faci dezvoltare locală în trei pași simpli

Deși toată lumea recunoaște necesitatea unor sume alocate pentru dezvoltarea comunităților locale, proiectul de OUG pentru aprobarea unui nou program de investiții pe model PNDL nu va rezolva problemele pentru că face cel puțin trei erori majore care ar putea fi exemplu de manual despre cum să nu faci dezvoltare locală:

1.Nu accesezi fondurile structurale și de coeziune alocate pentru dezvoltare regională

România mai are încă de implementat programe de dezvoltare regională din perioada de programare 2014-2020 și va avea în continuare alocate fonduri semnificative pentru această direcție în cadrul financiar 2021-2027. Programul Anghel Saligny nu ia decât tangențial în calcul această posibilitate și este neclar cum anume se va asigura în mod concret complementaritate cu finanțările nerambursabile disponibile din fonduri europene. Sau, mai ales, cum vor fi încurajate (și sprijinite) comunitățile locale ca în loc să meargă pe pixul ministerial pentru proiecte de investiții să pregătească și să implementeze proiecte din bani europeni.

2.Dai rateu cu PNDL de două ori și nu înveți nimic din asta

Deși nu avem vreo evaluare a PNDL 1 și PNDL 2 din perspectiva impactului acestora (ni s-a promis totuși în dezbatere că va fi publicată curând), Guvernul pare să nu ia în calcul problemele deja semnalate în repetate rânduri atât de societatea civilă (colegii de la Expert Forum au nenumărate analize pe subiect), cât și de investigațiile jurnalistice (Recorder.ro a prezentat probabil cele mai sonore cazuri). Programul Saligny nu pare a sublinia decât nevoia de a continua PNDL, fără a repara sau îmbunătăți mai nimic. De altfel, toate detaliile sunt amânate pentru un viitor ordin de ministru care ar trebui să detalieze prioritățile, mecanismele, procedurile etc.

3.Nu folosești prilejul PNRR pentru a reforma politica de investiții și finanțele publice locale

România este încă în proces de negociere a Planului Național de Redresare și Reziliență, iar acesta ar fi instrumentul perfect pentru a realiza niște reforme care să însoțească programele de investiții la nivel local. Dacă tot vine PNRR cu niște resurse financiare și cu niște obiective de dezvoltare integrată, de ce nu este acest moment folosit pentru a nu mai ține comunitățile locale captive în pixurile miniștrilor? Această oportunitate ar fi însemnat că, la pachet cu un fond de investiții, s-ar fi putut porni poate o reformă sau o codificare a finanțelor publice locale, s-ar fi putut poate pregăti o tranziție la bugetarea bazată pe programe și s-ar fi putut poate regândi mecanismele prin care bugetele locale ajung să se transforme în suport pentru viziuni de dezvoltare și nu în peticeli politicianiste.

Observații și recomandări pentru ca Programul Saligny să nu devină o oportunitate ratată și o gaură neagră pentru buget

În ceea ce privește procesul de adoptare al Ordonanței de urgență există cel puțin trei elemente de luat în calcul:

1.Cum se justifică urgența actului normativ? Având în vedere faptul că OUG precizează (cum e și firesc de altfel) fonduri bugetare alocate cu această destinație, însă rectificarea bugetară nu cuprinde această alocare. De unde rezultă că fie nu va fi inclus în rectificarea bugetară actuală (deci va intra la rectificarea de toamnă, așadar nu e nicio urgență), fie că propunerea de rectificare bugetară nu include o cheltuială cu un impact semnificativ, iar această alocare va apărea ca o surpriză, nesupusă proiectului de rectificare supus dezbaterii publice.

2.Unde este fundamentarea bugetară pentru acest program? E o mare mare rușine ca pentru acest program despre care ni se spune că va avea o alocare bugetară de 50 miliarde de lei pentru perioada 2021-2028 să existe o notă de fundamentare care nu cuprinde această sumă. Nu știm nici care va fi efortul bugetar anual, nici cum se va acoperi acesta, fundamentarea cuprinzând un sec „nu este cazul”.

3.Nu este precizată cu adevărat sursa finanțării programului. Ni se precizează doar că vorbim despre sume pentru transferuri către autoritățile locale, neprecizându-se cum anume se va acoperi acest necesar la nivelul bugetului de stat (transferurile către comunitățile locale ar trebui să se facă prin intermediul bugetului MDLAP). Pe lângă faptul că România era în procedură de deficit excesiv încă de dinainte de pandemie, deficitul bugetului a explodat în ultimele luni. De aceea, este foarte greu de înțeles cum anume va face guvernul rost de aceste fonduri și, mai ales, cum s-ar putea realiza o versiune de finanțare convenabilă în condițiile în care, teoretic, vor fi noi împrumuturi atât pentru cheltuielile curente, cât și pentru cele din PNRR:

În ceea ce privește abordarea strategică/ de politică de investiții, există câteva elemente absolut necesare pentru a da o șansă acestui program să creeze impact și dezvoltare:

1.Având în vedere alocarea acestor fonduri fix pe o perioadă de șapte ani, acești ani trebuie transformați într-o infuzie de capital de dezvoltare prin investiții și reforme, așa că Programul Saligny ar trebui să acopere exclusiv ce nu s-ar fi putut realiza prin investiții similare din fondurile structurale și de coeziune sau prin reforme și investiții structurale din PNRR. Un astfel de proiect de OUG nu ar trebui adoptat până când nu se vor clarifica și detalia criteriile prin care se asigură prioritizarea fondurilor nerambursabile în vederea cheltuirii mai curând din aceste surse pentru proiectele de dezvoltare locală.

2.Pentru ca acest tip de programe să aibă impact în comunități, ele trebuie să fie sustenabile inclusiv din perspectiva dezvoltării integrate, a mentenanței sau a fundamentării nevoilor pe care le deservesc proiectele de investiții. Acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă este regândită legislația privind finanțele publice locale astfel încât aceasta să permită trecerea de la supraviețuire și incertitudine a finanțărilor la un cadru coerent, stabil și care oferă spațiul fiscal pentru dezvoltare. Asta înseamnă inclusiv regândirea și sistematizarea legislației privind finanțele publice locale, cât și criterii obiective pentru programele de investiții centralizate.

3.Niciun program de investiții nu va avea un impact major în comunități câtă vreme nu este construită și capacitatea acelor comunități locale de a atrage și gestiona proiecte și programe mai complexe. Asta înseamnă formarea de funcționari care înțeleg managementul finanțelor publice, care pot gestiona proiecte de investiții sau care pot face față birocrației din achizițiile publice. De asemenea, asta înseamnă că și decidenții din aceste comunități vor avea voința politică pentru a-și transforma instituțiile în unele care administrează bine și au procese prin care activitatea lor se traduce în dezvoltare locală.

Într-un final, un element transversal extrem de important pentru reușita unui astfel de program de investiții va fi măsura în care reușește să asigure transparența cheltuirii banilor. Având în vedere promisiunea unei platforme prin care vor putea fi urmărite proiectele finanțate, credem că e esențială atât transparența cheltuirii banilor în ansamblul lor, cât și transparența și deschiderea proceselor de achiziții publice (open contracting).

Deși pare că sunt multe minusuri ale proiectului și o grabă politică de nestăvilit, credem că încă mai există o oportunitate bună pentru a contura și operaționaliza un program de investiții pentru comunitățile locale care să fie orientat către dezvoltare și nu către politizare. Acest lucru se poate face dând timp pentru elaborarea programului, urmând un proces decizional normal (și nu o urgență perpetuă) și învățând din lecțiile programelor deja implementate. Cu puțină voință politică, un program decent și trainic de investiții poate fi pregătit în această toamnă prin dezbatere, consultare și așezare pentru anul bugetar 2022. 

Related Posts

Leave a comment