Cu un buget general de aproximativ 1 miliard de euro și fără a-l supune dezbaterii publice, Primăria Municipiului Bucureşti reuşeşte să arate, din nou, nu doar o flagrantă lipsă de trasparenţă față de cetățeni, ci şi de viziune pentru cheltuirea banilor în folosul acestora. Ne-am mobilizat și am lucrat în ultimele zile la această analiză pe care vă invităm s-o descărcați [PDF]
Principalele probleme identificate sunt:
1. Refuzul constant de a supune dezbaterii publice obligatorie (conform legii 273/2006 privind finanţele publice locale – deşi legea prevede o consultare de 15 zile a cetăţenilor) proiectul de buget. Acesta a fost publicat pe 19 februarie şi este deja pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului General al Municipiului Bucureşti de mâine, 27 februarie.
2. Lipsa unei viziuni pe termen lung privind dezvoltarea Bucureştiului – reamintim faptul că un buget susţine politici publice şi strategii de dezvoltare. Bugetul pentru 2014 ignoră contextul macroeconomic, dar şi capacităţile bugetare reale ale Bucureştiului, veniturile şi cheltuielile fiind mult umflate, iar alocările bugetare fiind mai curând „cârpeli”.
3. Împărțirea, în mare parte, în trei mari tipuri de cheltuieli: subvenţii pentru energie termică şi transport în comun (o treime), bunuri şi servicii (din care peste 400 mil lei nu sunt detaliate şi riscă să fie cheltuite discreţionar) şi investiţii de peste 1 miliard de lei.
4. În bugetul propus investiţiile nu sunt prioritizate, fiind angajate extrem de multe cheltuieli (de investiţii) care ulterior nu vor putea fi susţinute de realitatea bugetară. Aceasta duce atât la fărâmiţarea resurselor existente, în nenumărate proiecte din care prea puţine se finalizează şi/sau întârzieri în efectuarea lucrărilor, cât şi la creşterea valorii investiţiilor cu mult peste valoarea estimată iniţial.
5. Efectele politicii investiţionale deficitare se resimt mai ales în domenii vulnerabile, dar extrem de importante pentru viaţa cetăţeanului bucureştean – infrastructura de învăţământ şi cea de transporturi sunt deja victimele sindromului „Şantier” care fac ca de ani buni taxele şi impozitele finanţatorului, persoană fizică, să nu se vadă în realitatea Capitalei.
