Deoarece era prima dată în ultimii ani când Primăria chiar organiza dezbatere (ei au zis că de fapt sunt consultări, ok) pe buget, am trecut peste faptul că invitația de a participa a fost făcută abia cu 24 de ore înainte, așa că la ora 10 eram acolo, împreună cu încă vreo 10 cetățeni. Mai erau niște angajați ai Primăriei, și până la final numărul lor s-a dublat, așa că am ajuns să fim mai puțini cetățeni decât angajați.
Nu (mai) e genul meu să critic până în pânzele albe. Instituțiile sunt alcătuite din oameni, oameni de toate felurile, cu convingeri, aspirații și interese, sunt greoaie, sunt rezistente la nou și la schimbare, dar sunt necesare, iar compromisul este de cele mai multe ori cheia. Pot totuși să remarc anumite chestii, cu mențiunea că cine știe, poate nu înțeleg eu lucruri și mă înșel.
- Primarul vrea în continuare multe, dar în continuare mulți nu-l lasă. Eu am mai fost la întâlniri cu Oprescu și de fiecare dată avem de la dumnealui un discurs similar. De data asta am înțeles că a mai apărut și legea care îi pune bețe în roate. Sigur, eu înțeleg perfect, e greu să faci treabă când unii trag de tine că vor influență, alții că vor aer curat, alții că nu vor câini, alții că vor transparență, iar alții că vor o lege mai respectată. Însă știți ce? Ghinion. Ăsta este jobul, asta e fișa postului și ăsta e cadrul legislativ, dacă nu-ți convine ceva sau dacă legea e proastă încerci să o schimbi, că doar ai cum. Sigur că banii sunt puțini și că nepăsarea e prezentă, sigur că legea poate da dureri de cap și că pașii procedurali pot fi anevoioși. De aceea nu vreau să fiu primar, pentru că știu că n-aș face față, și de aceea am pretenția ca cel care vrea să fie primar să fie capabil să facă față. In fond s-a reușit administrarea Londrei sau a New-Yorkului, cât de complicat să fie Bucureștiul?
- Legea și procedurile există mai mult de ghid, cârpeala e încă regula. 15 zile (după lege) sau 69 de zile (după realitate) pentru publicarea bugetului… „haideți dom’le, în asta stăm acum…?” România s-a alăturat Open Government Partnership, dar să vedem, că „nu știm dacă se poate publica bugetul în format .xls”, na, asta e, data viitoare. Prioritizării investițiilor nu i-am găsit nicio noimă, dar sunt și eu hater, când nu se alocă, – „de ce nu se alocă?”, când se alocă, – „iar nu-i bine că se alocă aiurea”. De ani de zile ne supraestimăm veniturile, apoi rectificăm bugetul cu 25-30% în jos, ceea ce determină haos și creșteri de costuri la investiții. „Dar acuma ce să facem, dacă așa a mers tot timpul, vreți să schimbăm doar de dragul schimbării?” Este sistemul „las-o bă, că merge-așa”, doar că nu e o Dacie 1310, ci ditamai bugetul Bucureștiului.
- Nu avem exercițiul dezbaterii. Nici măcar al discuției libere, darămite al dezbaterii argumentate. Asta n-a fost o consultare. A fost o chestie, un moment, în care eram unii față în față cu alții și ne ziceam lucruri și nu prea cred că ne ascultam reciproc. Eu cred sincer că unii din Primărie sunt deschiși la discuții, dar lipsa de exercițiu, chiar și după atâta timp, pur și simplu nu îi ajută. Nu cred că se înțelege foarte clar, nici de o parte nici de alta, ce vor ceilalți. Nici oamenii nu mai au răbdare cu acest status quo în care toată lumea e de bună credință, toată lumea înțelege legea, toată lumea vrea multe, iar în final totul pare să se întâmple prost – pe banii cetățenilor, desigur. Eu totuși cred că va veni și vremea noastră, și că fără încercări, fie și nereușite ca aceasta, nu va veni mai repede.
Am plecat cu multe contradicții și nelămuriri de la aceste consultări: nu înțeleg rațiunea din spatele multor aspecte ale bugetului, nu știu foarte clar cine îl elaborează și cum (pare a exista o direcție în primărie, însă câteodată pur și simplu am impresia că scrie după dictarea primarului), nu înțeleg de ce nu învățăm din greșeli, dar și din sugestiile altora, și nici nu mi-e clar dacă se întâmplă ceva real în urma acestor consultări. Ceea ce știu însă e că asta e calea legală și totodată normală de a face lucrurile astea, că e bine că s-au întâmplat – fie și târziu – și că sper să se mai întâmple, și mai știu că există foarte mult de lucru în continuare de toate părțile, ceea ce înseamnă că nu mă voi plictisi ani buni de-acum încolo.
Radu Andrei este muzician şi se implică activ de câţiva ani în viaţa cetăţii, colaborând cu Funky Citizens încă de la înfiinţare.
Citeşte şi analiza Funky Citizens asupra Bugetului Bucureștiului pe 2015.
[…] prea tehnice pentru a fi înțelese de nespecialiști, drept urmare sunt rare momentele în care bugetele se dezbat public, așa cum prevede […]