Pentru mulți români, pericolul anului 2020 nu a fost doar Covid-19, ci și sistemul de sănătate în sine. Probleme vechi – suprasolicitarea, lipsa personalului, politizarea managerilor – au sporit neîncrederea în sistem pe fondul unui mediu mustind a dezinformare și coronascepticism.
Pandemia a adâncit și mai mult distanța între cetățean și stat, prin neîncrederea populației în instituțiile statului. Un exemplu grăitor vine chiar din partea Companiei Naționale Unifarm, o companie esențială în criza sanitară, dar care și-a arătat eșecul în gestionarea crizei. Investigațiile jurnaliștilor au arătat de unde a pornit acest management defectuos și care au fost consecințele asupra fondurilor publice.
Mai mult decât oricând, anul trecut am văzut care este impactul uman al instituțiilor care fac achiziții publice defectuos, dacă nu chiar fraudulos; aceleași instituții care aveau (și încă au) rolul de a ne proteja în fața pandemiei.
Fondurile publice gestionate iresponsabil, banii risipiți, contractele cu dedicație sau inutile și lipsa de transparență au rezultat în:
- procurarea materialelor sanitare de proastă calitate, (precum măștile neconforme),
- lipsa paturilor necesare pentru cei internați la ATI
- lipsa echipamentelor, aparaturii și produselor necesare în combaterea pandemiei.
Nu vom ști niciodată câți oameni au murit din cauza proastei gestionării a resurselor publice, dar putem ști ce nu a mers, care au fost punctele slabe, unde s-a greșit, și, în definitiv, ce putem schimba.
4 recomandări pentru Ministerul Sănătății
1 Verificarea planurilor
anuale de achiziții publice
2 Realizarea unor
analize legislative
3 Crearea unui mecanism
de consultare multidisciplinar
4 Promovarea și asumarea
colaborării cu societatea civilă
ACHIZIȚIILE PUBLICE
DIN SISTEMUL SANITAR
– Probleme și recomandări –
În afară de suprasolicitarea sistemului medical, pandemia a fost și continuă să fie o provocare pentru autoritățile publice care încearcă să facă achiziții pentru asigurarea celor necesare prevenirii și combaterii pandemiei.
Anumite autorităţi locale au fost de bună credinţă: au respectat prevederile legale în litera și în spiritul lor. Pentru altele însă, pandemia a constituit și continuă a fi un context prin care pot să cheltuie banul public recurgând la abuzuri și la ocolirea legii.
La două luni după declararea stării de urgență, am publicat un document prin care ceream autorităților respectarea prevederilor minime cu privire la achizițiile publice, încrezându-ne că autoritățile vor avea destulă decență încât să nu transforme pandemia într-un teren fertil pentru abuzarea banului public.
Chiar dacă putem înțelege nevoia de flexibilitate în achiziții publice pentru ca bunurile să ajungă în timp util la destinatari, este esențial ca această flexibilitate să nu compromită principiile transparenței publice de la care nu se poate deroga, indiferent de situație. E vorba de 5 principii:
Principiile transparenței publice
1 Nediscriminare
2 Tratament egal
3 Transparency
4 Proporționalitate
5 Răspundere și recunoaștere reciprocă
CUM AU FOST
CHELTUIȚI BANII PUBLICI
ÎN PANDEMIE
– Probleme identificate –
România și Republica Moldova
Aceste analize au fost elaborate în cadrul proiectului:
Demanding transparency in times of crisis:
joint action from CSOs & journalists
finanțat de
Documentele nu reprezintă în mod necesar poziția finanțatorului.
Documentele sunt puse la dispoziția publicului sub licență CC BY-SA (atribuire-partajare în condiții identice).